Într-un articol din 2009, intitulat „A fost iradiat Gheorghe Gheorghiu-Dej?„, susţineam posibilitatea ca fostul lider comunist, Gheorghe Gheorghiu Dej, cel care a condus de facto România între 1948 şi 1965, să fi fost iradiat de către ruşi.
Se ştie că Gheorghe Gheorghiu Dej a murit în martie 1965 de cancer cu metastază. De fapt, boala i-a fost descoperită destul de târziu, abia în ianuarie 1965. Paul Sfetcu, şeful de cabinet al liderului comunist, afirma că Dej “a avut cancer la plămâni. Aşa au spus doctorii. Faptul că simptomele bolii au apărut sub forma unei gripe virotice în timpul când se afla în capitala Poloniei, la sesiunea din ianuarie 1965 a Tratatului de la Varşovia, a dat naştere la speculaţii că îmbolnăvirea a fost provocată de cercuri politice străine, interesate de dispariţia sa. Personal îmi vine greu să cred aşa ceva, deoarece cunoşteam din ce mi-a povestit referitor la viaţa sa că încă din copilărie, de la vârsta de 13 ani, a fost bolnav de plămâni. În închisoare a avut TBC pulmonar. După 1944 a fost şi în U.R.S.S. pentru a fi tratat de aceeaşi afecţiune”.
A fost Gheorghe Gheorghiu Dej iradiat de ruşi, ca urmare a faptului că el dorea să ducă la capăt procesul de derusificare a României? Deşi teoria conspiraţiei sună interesantă, adevărul e altul şi îl aflăm dintr-o carte de memorii a comunistului Gheorghe Apostol, carte apărută în 1998.
Pe la începutul anilor 1960, prim-ministrul de atunci al Republicii Populare România, Chivu Stoica, se prezintă la biroul lui Dej cu o bucăţică de uraniu, provenită din prima şarjă produsă în România. Dej îi răspunde: „Pune-o în vitrină, lângă machetele primului tractor şi primului autocamion produse în ţara noastră”. Toate trei erau însemne ale unei „linii de dezvoltare independentă a economiei româneşti”. Ambalată frumos într-o cutie de sticlă transparentă, bucata de uraniu îmbogăţit a rămas în biroul lui Dej aproape un an, când a fost văzută de Gheorghe Rădoi, ginerele acestuia.
Rădoi îi spune lui Dej că e periculos să ţină în birou bucata de uraniu radioactiv, şi îi cere să facă măsurători. În biroul lui Dej, aparatura a început să zbârnâie. Bucata de uraniu a fost îndepărtată. Nu după mult timp, şeful de cabinet al lui Dej a murit de cancer. După moartea şefului de cabinet, a murit şi Dej tot de cancer. A murit de cancer şi şeful gospodăriei de partid, care îl vizita pe Dej aproape zilnic. A urmat la rând frizerul său, care îl bărbierea zilnic, şi apoi şeful escortei sale.