O enigmă istorică: cine era şi de unde venea Deceneu, consilierul regelui geto-dac Burebista? Era el un vrăjitor?

Despre personalitatea lui Deceneu, celebrul sfătuitor al lui regelui dac Burebista, ne-au păstrat informații numai doi autori antici. Unul e Strabon, vestitul geograf grec din Amasia Pontului, care, născut pe vremea lui Burebista, are printre altele excelenta calitate de a fi contemporan datelor pe care ni le oferă. Celălalt este Iordanos, episcopul got din secolul al Vl-lea d.Hr., care a preluat informaţii din lucrări azi pierdute, cum este cea a lui Dion Chrysostomos (30-115 d.Hr.) care, ca oaspete la curtea lui Decebal, cunoscuse direct viața, moravurile și tradițiile geto-dace, cam la un secol și jumătate după Deceneu și Burebista.

În „Geographia” sa, în cartea a VII-a, 3, 5, Strabon scrie: „Burebista, bărbat get, ajungând în fruntea neamului său, a început să-i instruiască pe oamenii săi, ticăloșiți de necontenite războaie (între ei), și atât de mult i-a ridicat prin exerciții, prin cumpătare și prin ascultarea de porunci, încât în câțiva ani a creat o mare domnie și a supus geților pe cei mai mulți dintre vecinii lor; și chiar de romani era temut, căci trecea Istrul (Dunărea) fără frică, prădând Tracia până în Macedonia și Iliria.

Pentru a-și convinge poporul, și-a luat ca ajutor pe Deceneu, „un bărbat-vrăjitor”, care umblase prin Egipt și învățase oarecare semne de prorocire, lăsând a se crede că îi sunt cunoscute tainele divine. După câtva timp era socotit chiar zeu. Ca dovadă de cât îl ascultau geții, e că aceștia s-au lăsat convinși să-și stirpească viile și să-și ducă viața fără vin”.

Desprindem din acest pasaj marea autoritate morală a lui Deceneu și decisivul sprijin pe care el i l-a acordat lui Burebista în opera sa reformatoare.

Trecând la Iordanes, aflăm mai întâi din cartea a V-a (39-41) a lucrării sale „De rebus Geticis” („Despre treburile getice”), cam aceleași idei generale despre Deceneu, ca și la Strabon:

„Pe când domnea la geți Burebista, a venit în Geția Deceneu, în timpul când la Roma luase locul de frunte Sylla (Sulla). Pe acest Deceneu primindu-l Burebista, i-a dat o putere aproape regală; după sfatul lui, geții au devastat țările germanilor, pe care acum le dețin francii (…) Deceneu i-a inițiat pe geţi aproape în toată filozofia, căci era în această privință un maestru priceput. Învățându-i etica, i-a infrânat de la moravurile lor barbare; transmițându-le fizica, i-a făcut să trăiască potrivit cu legile înseși ale naturii; instruindu-i în logica minții, i-a făcut mai iscusiți decât alte neamuri; arătându-le practica, i-a îndemnat să-și ducă traiul în fapte bune; demonstrându-le teoria, i-a învățat să contemple cele 12 semne zodiacale și prin ele cursul planetelor și toată astronomia. I-a lămurit și în ce mod discul lunar crește sau descrește, le-a arătat și cât de mult globul de foc al Soarelui întrece în măsură rotunjimea Pământului sau le-a expus sub ce nume și sub ce semne cele 346 de stele trec repede de la răsărit la apus, apropiindu-se ori depărtţndu-se de polul cerului. Acestea și multe altele predându-le Deceneu geţilor din știința sa, le-a apărut ca o ființă extraordinară, încât nu numai pe oamenii mai de mijloc îi conducea, dar până și pe regi”.

Din cele 2 texte de mai sus, putem desprinde concluzia că Deceneu n-a fost simplul deținător al unei demnități religioase care de la sine conferea o mare autoritate, ci a fost el însuși o personalitate excepțională. Nu e vorba numai de abundența erudiției sale, nici de talentul său de a convinge poporul și pe rege de puterea divină a sfaturilor sale, ci mai ales de rara sa capacitate de a citi, mai mult chiar decât în stele, în sufletele oamenilor și în sensul evenimentelor. A fost prin excelență un vizionar politic, care, pentru a-și realiza mărețele gânduri, a avut norocul să găsească un rege ca Burebista, energic și luminat conducător de oaste, care i-a urmat îndemnurile cu deplină înțelegere, cu vrednicie și cu eficacitate.