Conform mitologiei greceşti, Prometeu a fost unul din titani, care a furat de la zei focul pentru a-l oferi la oameni. Dar, Prometeu, figura cea mai genială a lumii preistorice, a dăruit oamenilor nu numai beneficiul focului, dar şi o mulţime de alte lucruri, ca de exemplu înţelepciunea. Iată ce ne scrie Eschil:
„Oamenii – zice Prometeu – erau la început cu mintea de copil și eu i-am făcut înțelepți și cu putere de judecată. La început, lucrurile pe care ei le vedeau, le vedeau în zadar, și cele ce le auzeau nu le auzeau. Timp îndelungat, ei confundau toate lucrurile unele cu altele, intocmai precum se confundă fantomele unor visuri. Oamenii aceștia nu cunoșteau nici modul cum să construiască case de cărămidă expuse la lumina soarelui; ei nu știau nici să lucreze lemnul, ei locuiau în subterane, ca furnicile cele agile, ascunși în sânul cel întunecos al peșterilor; ei nu aveau niciun semn sigur, nici pentru începutul iernei, nici al primăverii, nici pentru vară, când se coc fructele. Ei trăiau, fără niciun fel de cunoștințe, până când eu i-am învățat să cunoască răsăritul stelelor și apunerea lor, lucru ce e mai greu de ținut în minte; eu am inventat științele cele mai folositoare, sistemul numerilor, eu am aflat modul de a combina literele și cum se pot ținea în memorie lucrurile. Eu cel dintâi am prins vitele în jug, ca să fie întrebuințate la transporturi, și tot eu, iar nu altul, am aflat corăbiile cu pânză spre a putea naviga pe mare. Eu, cel dintâi, i-am învățat modul de a compune medicamentele folositoare sănătății”.
Drept pedeapsă a lui Zeus pentru furtul focului care a fost oferit oamenilor, Prometeu a fost înlănţuit de o stâncă pe muntele Kazbek din Caucaz (spune Wikipedia). Dar, e posibil să fie vorba de alt Caucaz, pentru că Apollodor spunea că „muntele Caucaz unde a fost ţinut Prometeu se află în Sciţia”.
Unul din cei mai distinși învățați ai secolului al Xll-lea, episcopul Eustathiu din Thessalonica, ne spune următoarele: “Însă Caucazul acela, pe care după legende a fost crucificat Prometeu, nu figurează pe fabulele geografice, așa afirmă autorii cei vechi”. Avem așadar aici o constatare foarte prețioasă că acest Caucaz a lui Prometeu nu era Caucazul din Asia sau din partea de răsărit a Mării Negre.
La istoricul Florus, sub numele de Caucaz figurează un munte de pe teritoriul Sciţiei vechi, sau catena meridională a Carpaților Daciei. Aceasta o confirmă o remarcabilă inscripție romană din timpul împăratului Traian, unde grupa Carpaților de lângă Olt poartă numele de Caucaz: „Matronis/Aufanib(us)/C(aius)/Jul(ius) Mansue/tus/M(iles) l(egionis) I. M(inerviae) / p(iae) f(idelis) v(otum) s(olvit) l(ibens) m(erito) fu(it) / ad Alutum / flumen secus / mont(em) Caucasi”.
Sub numele de Caucaz ne mai apar Carpații Daciei și în diferite alte descrieri istorice și geografice. În secolul ai V-lea d.Hr., geograful roman Juliu Honoriu compusese un mic tratat de cosmografie și în care dânsul face amintire de două lanţuri de munți cu numele de Caucaz, una pe teritoriul Europei, în apropiere de muntele Hem, și care corespunde Carpaților de sud-est ai Daciei, și alta, pe teritoriul Asiei.
Aşadar, dacă legenda e adevărată, a fost Prometeu „înlănţuit” în Carpaţii noştri? Dar oare unde?