Dacii aveau izvoare secrete în Munţii Carpaţi. Se spune că apa acestor izvoare ar fi putut vindeca bolile şi prelungi mult viaţa
Din vremuri mult îndepărtate, dacii şi vecinii lor numeau apa minerală „băutura zeilor”. Motive de a elogia astfel apa minerală carpatină existau, desigur, având în vedere binecunoscutele efecte salutare ale acestor ape, efecte ce se datorează unor structuri chimice complexe ce caracterizează aceste ape. Prezenţa calciului, a magneziului, a fierului, a iodului şi a multor altor elemente minerale sau a substanţelor complexe conţinute fac din aceste ape adevărate tonifiante fără efecte adverse, fără incompatibilităţi şi fără contraindicaţii pentru indiferent cine le-ar consuma.
Trebuie reţinut amănuntul că, acum câteva mii de ani, atât imunitatea, cât şi longevitatea oamenilor erau mult mai mari, avându-se în vedere: vârsta genetică; puritatea apei, a solului, a hranei; activitatea intensă fizică şi spirituală a oamenilor; lipsa factorilor de stres. Izvoarele-însele posedau o concentraţie mult superioară celor de acum căci, odată cu trecerea miilor de ani, procesele biochimice şi sursele materiilor prime naturale erau mai puţin „erodate”.
E posibil ca acele izvoare să fie chiar de origine extraterestră! Oricum, până în prezent se cunosc următoarele:
* existenţa unei anumite ape a unui anumit izvor carpatin secret;
* existenţa unui anumit preparat natural sau alchimic care se punea în apă înainte de a se consuma;
* existenţa unui preparat glandular sau a substanţei glandulare însăşi, sau a modului ei de obţinere printr-o stimulare cu apă concentrată minerală şi în condiţiile unor practici psiho-somatice secrete;
* existenţa, în cadrul unei peşteri dacice secrete, a unor formaţiuni anume (nişe, crevase, surplombe etc) în care apa „captează” capacităţi miraculoase cu efecte notabile în planul metabolismului corpului uman, inclusiv cu efecte reglatoare asupra învelişurilor fluidice;
* existenţa unei formule terapeutice asemănătoare celor indo-tibetane şi chinezeşti în care băutul progresiv al unor porţii de apă proaspătă duce la dispariţia tuturor bolilor şi la prelungirea vieţii.
Din vremuri mult îndepărtate, dacii şi vecinii lor numeau apa minerală „băutura zeilor”. Motive de a elogia astfel apa minerală carpatină existau, desigur, având în vedere binecunoscutele efecte salutare ale acestor ape, efecte ce se datorează unor structuri chimice complexe ce caracterizează aceste ape. Prezenţa calciului, a magneziului, a fierului, a iodului şi a multor altor elemente minerale sau a substanţelor complexe conţinute fac din aceste ape adevărate tonifiante fără efecte adverse, fără incompatibilităţi şi fără contraindicaţii pentru indiferent cine le-ar consuma.
