Orgoni Crystal

 

Geto-dacii, campioni absoluţi la poligamie: fiecare bărbat avea chiar şi 30 de neveste!

218

geto daci poligamiConform istoricilor antici, şi precum mulţi dintre voi ştiţi, din poporul trac făceau parte geţii şi dacii. Unii zic că între geţi şi daci nu există nicio diferenţă, iar alţii cred că singura diferenţă ar fi locul de baştină: geţii ar fi trăit mai mult la câmpie, iar dacii mai mult la munte. De ce am făcut această introducere? Pentru a afla un amănunt interesant din istoria geto-dacilor: poligamia.

Iată ce ne spune în secolul al IV-lea î.Hr. istoricul Heraclit din Pont… despre traci, în general şi geto-daci, în special: „Fiecare din ei se căsătoreşte cu 3 şi 4 femei. Sunt unii care au 30 de soţii. Ei le folosesc ca pe nişte sclave. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care a trăit. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pământ. Dacă vreuna dintre femei este nemulţumită, părinţii îşi pot lua înapoi fata, după ce restituie ceea ce au primit pentru ea. Căci oamenii îşi mărită fetele în schimbul unui preţ. La moartea bărbatului, femeile sunt moştenite, întocmai ca şi celelalte lucruri”.

Menandru (343-292 î.Hr.), cel mai de seamă autor atenian de comedii, după Aristofan, spune într-un fragment dintr-o piesă al cărei nume nu se cunoaşte: „Aşa suntem noi, tracii toţi, şi mai ales geţii – mă mândresc că mă trag din neamul acestora din urmă: nu suntem din cale afară de cumpătaţi. Niciunul dintre noi nu ia o singură femeie, ci 10, 11 sau 12, şi unii chiar mai multe. Când se întâmplă să moară cineva care n-a avut decât 4 sau 5 neveste, oamenii din partea locului spun: bietul de el n-a fost însurat, n-a cunoscut iubirea”.

Textul citat mai înainte este reprodus şi de Strabon care ne spune că: „Menandru, desigur n-a plăsmuit ceva, ci a respectat realitatea istorică”, iar după încheierea citatului adaugă: „susţinerile acestea sunt întărite şi de alţii”, fără să precizeze la cine anume se referă.

Textele antice ne oferă mărturii şi cu privire la modalitatea de încheiere a căsătoriilor. „Fetele de măritat – zice Pomponius Mela, referindu-se la traci, în general – nu sunt date bărbaţilor de către părinţi, ci în mod public sunt cumpărate spre a fi luate în căsătorie sau vândute (cu zestre). Târgul se face, într-un fel sau altul, după cât sunt de frumoase şi de cinstite. Cele cinstite şi frumoase au preţ bun. Pentru celelalte se caută cu bani cineva care să le ia de soţie.”