O mare enigmă istorică a poporului nostru: Muntele sacru al dacilor, Kogaion, a fost cu adevărat Muntele Gugu?

Kogaion sau Kogaeonon este muntele sacru al dacilor. Dar care este el? Cei mai propuşi candidaţi sunt Munţii Bucegi şi Muntele Ceahlău. Dar astăzi, vom vorbi despre o altă localizare posibilă, şi anume Muntele Gugu (2.291 m) din Masivul Ţarcu-Godeanu, aflat la hotarul Banatului, Olteniei şi Ardealului.

Marele geograf grec Strabon (63 Î.H.-19 d.H.) ne aminteşte, primul, de muntele sacru al geto-dacilor, pe care el îl numeşte „Kogaeonon” menţionând că acesta se afla lângă o apă vijelioasă, unde avea sihăstria şi marele preot Deceneu, cel care continua vechile funcţii ale lui Zamolxe / Zamolxis. De fapt, Strabon a preluat informaţiile mai vechi ale naturalistului Poseidonos (135-50 î.H.), care spunea printre altele: „Zamolxes a fost pus la început preot de către geţi, iar, după aceea, el a fost proclamat însuşi zeu, şi alegându-şi un loc, unde era o peşteră, şi până la care nu putea nimeni pătrunde, a trăit acolo, întâlnindu-se numai rar cu alţi oameni, afară de rege şi de servitorii săi (…) Şi muntele a fost considerat ca Sfânt şi-l numesc Sfânt, iar numele lui este Kogaeonon, la fel cu numele râului care curge pe lângă dânsul”. Aşadar, muntele în care a trăit Zamolxe e considerat „munte sfânt”; trebuie să aibă la vârf o peşteră şi o apă învolburată.

Cel care a susţinut cel mai mult identitatea lui Kogaion cu Muntele Gugu a fost Alexandru Borzea, în lucrarea sa „Sanctuarul dacilor” (1942). Acesta îşi începea lucrarea astfel: „Dacă este adevărat că a existat un munte sacru şi sfânt, Cogaionon, la daci, munte foarte înalt cu peşteră în vârf în care locuia ca un sihastru marele preot al lui Zamolxe şi citea semnele cerului, aducând şi jertfă zeului, acel munte a fast, cu cea mai mare probabilitate, muntele Gugu, cu peştera sa.” Interesant e că muntele Gugu are o mare peşteră spre vârful său.

Alexandru Borza a cotrobăit – aşa cum doar un împătimit o putea face cu atâta dăruire – peste tot în masivele muntoase din regiunea central-dacică, scotocind pas cu pas toate înălţimile mari, care să aibă prin preajmă o peşteră naturală şi un râu cu un nume similar alături. Nu a omis niciun colţ posibil să beneficieze în acelaşi timp – pe lângă peşteră şi râu – şi de o culme destul de impresionantă ca înfăţişare, capabilă să genereze o normală veneraţie pentru legendarul munte sfânt al strămoşilor. Pentru că numai un asemenea munte ar putea fi acel „Kogaeonon” al geto-dacilor, aşa cum postulează istoria. După o analiză făcută cu multe detalii, zeci dintre munţi sunt lăsaţi deoparte de către cercetător, rămânând doar unul singur: masivul Gugu!

„Gugul este singurul munte înalt care prezintă în vârf o peşteră locuibilă, aflată departe de sate şi oraşe, totuşi accesibilă, cu o privelişte largă peste trei provincii, prezentăndu-se însuşi muntele cu poziţia sa dominantă ca o culme ce-ţi inspiră admiraţie şi veneraţie faţă de puterile mistice care ocârmuiesc lumea. Pentru aceea cred că numai acest munte, cu numele ce aduce la forma transmisă nouă de izvoarele istoriei, poate fi „Kogaeonon”, muntele sfânt al lui Zamolxe, venerat de daci şi locuit de marele preot, căutător al semnelor cereşti din acele locuri cu largă vedere, trăind pentru binele poporului o viaţă sobră şi aducând jertfă la timpul potivit. Înfăţişarea peşterii mă întăreşte şi mai mult în această credinţă… încă şi astăzi toţi vorbesc despre peşteră ca despre un loc înfricoşat… Din vorba lor se desprinde un respect mistic, inconştient, faţă de munte şi peşteră”, spune cercetătorul.

O fi Muntele Gugu adevăratul munte sacru al dacilor?