Geto-dacii cântau „legile Bellagines” pentru a nu le uita – ne spune Aristotel. Ce erau acestea?


Imagine generata de Microsoft AI

Descoperiri arheologice şi istorice confirmă faptul că Zalmoxis a făcut studii în Grecia şi Egipt, fiind adept al şcolii pitagoreice, Herodot arătând că Zalmoxis a venit la traci ca un creator de sistem (reformator) şi i-a condus pe geto-daci spre o civilizaţie superioară. Operele create de Zalmoxis se pot identifica în legile Beltagines, tezaurul de la Pietroasa şi sanctuarele-oracole din munţi.

Aristotel ne spune că agatârşii, neam geto-dac, „cântau legile Bellagines pentru a nu le uita”. Acest obicei îl identificăm şi la brahmanii din India antică, care cântau Mahabharata, Vedele, Upanişadele și Ramayana. Utilizând metoda comparativ-istorică în abordarea mitologiei, se poate presupune că legile Bellagines erau imnuri cu caracter mitico-cosmogonic, divinatoriu, etic şi de pregătire în anumite profesii.

Cu toate că se propagau pe cale orală, e posibil ca marii sacerdoţi aveau un exemplar original scris (drept etalon) pentru a-şi verifica discipolii ca nu cumva să le uite sau să le altereze. Legile scrise n-au fost descoperite nici de arheologi, însă le putem întâlni în legendele şi baladele populare, cum ar fi balada „Mioriţa”.