Charles Darwin nu a fost primul care a vorbit de „selecţie naturală” şi „evoluţionism”, ci un alt biolog, Patrick Matthew, cu 28 de ani înaintea sa

Charles Darwin nu a fost primul care a vorbit de „selecţie naturală” şi „evoluţionism”, în 1859, atunci când a publicat controversata sa carte despre evoluţionism, intitulată „Despre originile speciei şi mijloacele de selecţie naturală sau Păstrarea raselor favorizate în lupta pentru viaţă”. În 1831, un alt biolog, pe nume Patrick Matthew, făcea referire la „procesul natural de selecţie”. Selecţia naturală era descrisă ca fiind „proprietăţile care permit cel mai mult indivizilor care le deţin să supravieţuiască şi să reproducă propriile variante genetice şi care vor creşte de la generaţie la generaţie mai mult decât cele ale indivizilor cu o structură genetică mai puţin avantajoasă”. Pe scurt, asta înseamnă de fapt „supravieţuirea celui mai bine pregătit”.

Mai există un concept pe care Darwin pare să-l fi împrumutat: analogia cu ramurile copacului vieţii, care a fost descrisă de Alfred Russel Wallace în 1855.

Totuşi, a nu se uita că chiar şi Darwin, unul dintre cei mai lăudaţi naturalişti, în cartea sa celebră recunoşate existenţa unui Creator: „În mintea mea, faptul că producerea şi extincţia locuitorilor trecuţi şi actuali ai lumii se datoresc unor cauze secundare, asemenea celora care determină naşterea şi moartea individului, se acordă mai bine cu ceea ce ştim despre legile imprimate materiei de Creator…” Deci Darwin susţine că există un Creator şi că El a imprimat legile Universului…