Oraşul elveţian Basel a aplicat, încă din anul 1789, legislaţia ce asigura financiar muncitorii în cazul accidentelor industriale, prin primul plan de şomaj; cei ce sufereau de boli grave sau de diferite handicapuri beneficiau de aceste ajutoare, în măsura în care puteau dovedi că dizabilitatea fusese provocată la locul de muncă.
Este absolut incredibil acest fapt. Istoria capitalismului industrial care începe puternic în a doua jumătate a secolului al 18-lea, se distinge mai întâi prin exploatarea fără milă a muncitorilor, care nu aveau aproape niciun fel de drepturi, munceau câte 12 ore pe zi, nu aveau zile de concediu, şi alte drepturi care azi ni se par normale. Abia la sfârşitul secolului al 19-lea şi începutul secolului al 20-lea, drepturile muncitorilor încep să fie recunoscute şi sunt introduse o serie de asigurări sociale şi de muncă. De aceea, Elveţia, prin introducerea ajutoarelor sociale de muncă, cu circa un secol înaintea apariţiei lor pe scară largă, îşi dovedeşte încă o dată stadiul avansat al civilizaţiei sale.