Toată lumea ştie că Edward Jenner este doctorul englez care a inventat la sfârşitul secolului al XVIII-lea (1796) vaccinul împotriva variolei. Dar chiar el să fie adevăratul inventator?
Adevărul este însă altul: primele încercări de vaccinare împotriva variolei datează încă din secolul al X-lea, fiind încercat de către chinezi. Ei au inventat o practică cunoscută sub numele de „pulverizare nazală”, în care materialul sub formă de praf de variolă, făcută, de obicei, din cruste de variolă, era suflat în nări pentru a preveni variola. Diferite tehnici de pulverizare au fost înregistrate în China între secolele XV și XVII. Rapoarte despre aceste tehnici au fost primite la Societatea Regală din Londra în 1700 de Dr. Martin Lister, de la un angajat al companiei East India Company din China.
În anii 1760, Edward Jenner, care era doctor ucenic, a auzit că lucrătorii din sectorul laptelui din zonele rurale nu erau afectați de variola mortală, deoarece în zonă era epidemie de variolă bovină. Această boală putea fi transmisă şi la oameni, însă avea efecte doar uşoare. În 1796, Jenner a luat puroiul din brațul cuiva bolnav de variolă bovină şi l-a inserat în brațul unui băiat de 8 ani. Șase săptămâni mai târziu, i-a introdus băiatului o mică doză de variolă și a constatat că acesta nu a făcut boala.
Jenner a făcut mai multe cercetări și, până în 1798, a constat că vaccinul său era sigur atât pentru copii, cât și pentru adulți.