Kakapo, papagalul-bufniţă din Noua Zeelandă care nu poate zbura

1.573 vizualizari

Kakapo, cunoscut și ca „papagalul bufniţă” datorită chipului său de bufniță, a devenit faimos în ultimii ani, după câteva documentare, inclusiv seria BBC „Last Chance to See”. Cuvântul „kakapo” este derivat din cuvintele maori kākā (papagal) + pō (noapte). Maori reprezintă poporul indigen din Noua Zeelandă pentru care această pasăre, ca multe alte păsări ce nu pot zbura, este importantă din punct de vedere cultural.

Un kakapo este o specie de papagal mare, ce nu poate zbura, având o lungime medie de circa 60 de centimetri și o greutate de până la doi kilograme. Ea este una dintre păsările care pot supravieţui cel mai mult, putând atinge chiar şi vârsta de 90 de ani.

Atunci când în Noua Zeelandă nu existau oameni, kakapo era o pasăre de succes. Deoarece nu existau prădători de teren, papagalii kakapo şi-au dezvoltat un penaj verde pentru camuflaj și au devenit păsări nocturne pentru a evita detectarea lor de către păsările de pradă, cum ar fi vulturul Haast sau șoimul. În consecință, aceşti papagali şi-au pierdut abilitatea de a zbura, dar şi-au dezvoltat picioare puternice și un mers rapid, care i-au ajutat să poată merge câțiva kilometri. Ei au devenit, de asemenea, experţi în căţărarea în copaci, pentru a hrăni. Spre deosebire de cele mai multe păsări, kakapo are un simț bine dezvoltat al mirosului care le permite să se hrănească în timpul nopții.

Sosirea poporului maori la sfârșitul secolului al XIII-lea, și mai târziu a europenilor, a avut un impact substanțial asupra vieții sălbatice din Noua Zeelandă. Poporul maori au început să-i vâneze pe papagalii kakapo, atât pentru mâncare, cât și pentru piele și pene. La mijlocul secolului al XIX-lea, coloniștii europeni care au sosit în Noua Zeelandă au adus cu ei câini și pisici, pentru a vâna kakapo. Astfel, ca urmare a acestui comportament iresponsabil, în decembrie 2017, specialiştii au ajuns la concluzia că doar 154 de papagali kakapo se mai aflau în viaţă, specia fiind pe punctul de dispariţie. Acum, toate păsările cunoscute sunt ținute pe trei insule, fără prădători și monitorizate îndeaproape.