Inteligenţa incredibilă a papagalului Alex, o sfidare la adresa teoriei evoluţioniste. Tot creaţionismul are dreptate!


Se ştie foarte bine expresia „a repeta ca papagalul”. Ea îşi are originea în presupunerea că papagalii pur şi simplu repetă cuvintele oamenilor, fără să cunoască semnificaţia lor. Aceasta ar însemna că papagalii doar repetă, fără să gândească, deci, fără să aibă inteligenţă. Greşit! Cercetătorii au demonstrat (aşa cum au bănuit şi stăpânii de papagali) că papagalii folosesc cuvinte individuale în situaţii corespunzătoare. De exemplu, studiile efectuate la Universitatea Brandeis (SUA) de către Dr. Irene Pepperberg asupra unui papagal gri african, pe nume Alex, au arătat că aceste păsări au o inteligenţă impresionantă, asemănătoare cu cea a unui copil de 5 ani.

Iată ce spunea dr. Pepperberg acum câţiva ani: „Dacă îl rog pe Alex să-mi spună câte chei sunt, îmi va spune: ‘două’. Dacă îl rog să-mi spună ce culoare, îmi va răspunde ‘verde’, iar dacă îl întreb ce formă, îmi va spune ‘triunghi’.” Alex a fost capabil să identifice corect 100 de obiecte, să facă adunări simple şi să identifice dintre cele 7 culori, aşa cum fac şi copiii.

Dar, dacă Alex nu vrea să coopereze, în mod intenţionat el dă un răspuns greşit, la fel cum au observat şi profesorii acest lucru în cazul copiilor neascultători, care, altfel, ar cunoaşte răspunsul corect. Atunci când Alex a murit în 2007, Dr.Pepperberg a avut ultima conversaţie cu el seara, atunci când i-a spus lui Alex să se ducă în colivie pentru a se culca. Pasărea i-a spus: „Să fii cuminte. Te iubesc.” Femeia i-a răspuns: „Şi eu te iubesc”. Apoi, Alex a mai apucat să spună: „Să fii aici mâine”, la care femeia a replicat „Da, voi fi aici mâine”.

Cazul papagalului Alex este unul dintre cele mai documentate cazuri despre inteligenţa extremă a acestor păsări, care, aşa cum am spus mai sus, pot fi la fel de inteligenţi precum copiii aflaţă la vârsta de 5 ani. Însă, această inteligenţă constituie o mare problemă pentru evoluţionişti, cei care cred în evoluţia naturală şi treptată a fiinţelor pe Pământ, ele nefiind create de Dumnezeu, aşa cum susţin creaţioniştii. Dar ce spun evoluţioniştii? Că noi ne tragem din maimuţe, şi atunci, drept urmare, ruda noastră cea mai apropiată o constituie cimpanzeii, adevăraţi „verişori evoluţionari”. Dar iată că mult mai aproape de inteligenţa noastră sunt unele specii de papagali, care, deşi au creierul mult mai mic, îi pot chiar întrece pe cimpanzei la inteligenţă. În aceste condiţii, ce-ar trebui să mai spună evoluţioniştii? Că ruda noastră cea mai apropiată ar trebui să fie…papagalul, mult mai îndepărtat de om faţă de lanţul evoluţionar!?

Iată un exemplu la care teoria evoluţionistă a dat complet greş, fără a avea nicio explicaţie logică.


Lasă un comentariu