Orgoni Crystal

 
Orgoni Crystal

 

Să învăţăm o lecţie: Imperiul Roman a supravieţuit unei pandemii mortale de variolă din secolul al 2-lea d.Hr.! După pandemie, imperiul a devenit mult mai puternic

1602
blank
Imagine: wikimedia.org (Commons Creative – free) + prelucrare proprie

În jurul anului 165, orașul anatolian Hierapolis a ridicat o statuie zeului Apollo, pentru ca oamenii să fie apăraţi de o nouă şi teribilă boală infecțioasă, cu simptome groaznice. Victimele aveau parte de febră, frisoane, deranjamente la stomac și diaree. De asemenea, ei dezvoltau cicatrici negri peste corpul, atât în ​​interior cât și în exterior. Victimele sufereau circa 2-3 săptămâni; unele din ele mureau, iar altele rămâneau cu cicatrici pentru tot restul vieţii. Circa 10% din cei 75 de milioane de oameni care trăiau în Imperiul Roman nu și-au revenit niciodată. „Ca o fiară”, scria un contemporan, “boala a distrus nu numai oamenii, ci a făcut ravagii în orașe întregi, distrugându-le”. Variola lovise Imperiul Roman.

Boala infecțioasă a făcut parte din viața romană. Nici cei mai bogați romani nu puteau scăpa de această teroare. Desigur, au mai existat alte boli infecţioase care au devastat imperiul, ca malaria, dar variola era diferită. Ea se răspândea oral, de la om la om, iar persoanele infectate prezentau simptomele la două săptămâni după ce contractau virusul.

Epidemia de variolă a durat mult, atingând un maxim în anul 189, când un martor a amintit că 2.000 de oameni au murit într-o zi în aglomerația orașului Roma. Variola a devastat o mare parte din societatea romană; a decimat aristocrația într-o asemenea măsură încât majoritatea administraţiei a devenit paralizată. Orașele imperiului au devenit depopulate, mulţi oameni fugind din Egipt până în Germania.

Efectele psihologice au fost chiar mai profunde, decât cele de la nivelul societăţii romane. Boala a răspândit frica: variola a ucis masiv, înfiorător și în valuri. Frica a devenit atât de accentuată, încât arheologii au găsit amulete și pietre mici sculptate de oameni care încearcau disperat să îndepărteze boala.

În fața atacului susținut al virusului variolei, romanii au răspuns uluitor. În primul rând, au apelat la zei, aducând ofrande zeului Apollo, prin ridicarea de statui şi alte monumente. Acest lucru a ridicat moralul în societate. Apoi, împăratul Marcus Aurelius a rezolvat problema morților atâtor soldați, recrutând sclavi și gladiatori în legiuni. De asemenea, el a umplut orașele depopulate, invitând popoarele migratoare din afara imperiului să se stabilească în limitele sale. Orașele care au pierdut un număr mare de aristocrați, au rezolvat problema administraţiei, posturile vacante fiind ocupate de fiii sclavilor eliberați. Astfel, o noua aristocraţie lua loc. Imperiul Roman continua să supravieţuiască, în ciuda morții și a terorii la o scară pe care nimeni nu o mai văzuse vreodată.

Societatea romană s-a redresat atât de bine din epidemia de variolă încât, 1.600 de ani mai târziu, istoricul Edward Gibbon când a scris opera sa despre căderea Imperiului Roman, a început nu cu variola din timpul lui Marcus Aurelius, ci cu evenimentele de după moartea împăratului. Domnia lui Marcus a fost, pentru Gibbon, „perioada din istoria lumii în care starea rasei umane a fost cea mai fericită și prosperă”. Dar Gibbon nu a inventat această frază; el a citat din senatorul și istoricul roman contemporan Cassius Dio, care scria că “imperiul de sub Marcus a fost un regat de aur, care s-a descurcat admirabil, în mijlocul unor dificultăți extraordinare”.

Cassius Dio a fost martorul epidemiei de variolă de la Roma, cunoscând ororile și devastările pe care le-a produs. Dar, a văzut că această epidemie poate fi depășită dacă o societate bine guvernată lucrează împreună pentru a se reconstrui. Iar societatea care iese din aceste dificultăţi, poate deveni mai puternică decât ceea ce a fost înainte.

Poate că acest exemplu istoric ar trebui să fie urmat de oameni şi în zilele noastre, când ne confruntăm cu o altă pandemie…

Orgoni Crystal