Această întâmplare pe care o s-o citiţi mai jos, pare a fi una incredibilă, fantastică, dar e posibil ca chiar să fi avut loc. Ea a apărut loc în “Gazeta Transilvaniei”, pe la începutul secolului XX, stârnind uimirea multora, iar întâmplarea pare să fie legată de fantastica “comoară a lui Decebal” de care am vorbit în articolul de ieri (Fabuloasa comoară a lui Decebal a existat vreodată? Dacă da, ea se află în judeţul Hunedoara, undeva pe râul Strei…) Dar despre ce vorba?
În urmă cu aproape 300 de ani, trăia la Cluj un oarecare Pavel Varga, care s-a îmbogăţit din senin. În anul 1716, îmbolnăvindu-se, a lăsat un testament unde descria cum a dat peste un tezaur: „Auzind eu că în muntele *** s-ar afla comori, am luat cu mine doi tovarăşi… Am dat de un pârâu, în alvia lui am găsit pulbere de aur…. Mergând pe pârâu în sus, dădurăm de un loc fortificat de la natură…“
Varga povesteşte apoi cum a întâlnit o deschidere subterană, cum a intrat în ea şi cum, acolo, a văzut o comoară: „De două părţi stăteau legaţi doi ogari de argint curat şi cu ochii de diamant. I-am pipăit şi apoi văzurăm doi lei, care erau cu totul de aur. Mai înăuntru dădurăm de un om, care stătea pe un scaun de aur şi ţinea în mînă un baston de aur… În faţa lui stăteau înşiraţi 12 regi cu coroane pe cap, toţi din aur şi împodobiţi cu pietre scumpe. Mai încolo aflarăm un fel de pivniţă, în care erau nişte scrisori, dar nu le-am putut ceti căci nu înţelegeam scrisul. Tot în pivniţa aceasta se aflau o mulţime de buţi şi vane de argint, le-am numărat şi erau cu totul 366, toate pline cu bogăţii fără de sfârşit”.
După ce îşi exprimă părerea că din comorile aflate sub pământ s-ar putea îmbogăţi toţi locuitorii Transilvaniei, Varga afirmă ca a astupat gura subteranei cu pietre şi că, după aceea, încărcaţi cu aurul luat, cei trei prieteni s-au jurat că nu vor intra din nou acolo decât împreună.
Toate acestea ar putea fi considerate o simplă poveste, dacă testamentul lui Pavel Varga nu s-ar fi păstrat, în copie, timp de zeci de ani! “Gazeta Transilvaniei”, în reportajul citat, menţionează că, în 1790, s-a format la Cluj „Societatea pentru căutarea comorilor”, cu misiunea de a întreprinde săpături pe locurile indicate de Varga.
