Site de secrete, stiinta si metafizica

Conform unei legende româneşti, Dochia – fiica lui Decebal – încă mai trăieşte ascunsă prin munţii României

2 229

Împăratul roman Traian nu numai că a cucerit şi supus provincia Dacia la începutul secolului al II-lea d.Hr., dar s-ar fi îndrăgostit de fiica regelui dac Decebal, Dochia, potrivit unor legende vechi (alte surse o menţionează pe Dochia ca fiind sora lui Decebal). Tânăra, în primejdie de a fi răpită, s-a rugat zeului Zamolxis să fie prefăcută într-o stană de piatră, pentru a putea rămâne pentru totdeauna în Dacia. Scena care ar fi inspirat legenda Dochiei a fost sculptată pe Columna lui Traian.

O altă legendă susține că Dochia, fiica regelui Decebal, a înaintat în fruntea unei oștiri spre Sarmizegetusa, în ajutorul tatălui ei asediat în cetate. A ajuns prea târziu ca să despresoare cetatea, a fost și ea înfrântă de armata lui Traian și a fugit cu resturile oastei în munți, spre răsărit, scria etnologul Romulus Vulcănescu. Împăratul Traian, care a văzut-o luptând și i-au plăcut curajul și frumusețea ei, a urmărit-o cu o parte din oaste și când a fost aproape să o prindă, oastea dacă s-a rupt în două, o parte a ținut piept romanilor și alta s-a retras în munți cu prințesa Dochia.

“Înfrângând ostașii principesei, împăratul a înaintat în munți în căutarea Dochiei, care, văzându-se și ea prinsă, ordonă ostașilor ce o însoțeau să o lase singură și să urce culmile, derutându-i pe urmăritori. Dochia rămase singură și s-a ascuns după o stâncă, a căzut deznădăjduită în genunchi și a rugat pe Zamolxis, zeul zeilor, să o apere, să nu o lase să fie pângărită de împărat. Și atunci Dochia a fost prefăcută într-o bătrână ciobăniță, cu câteva oi lângă ea. Oastea romană, în frunte cu Traian, s-a oprit în fața bătrânei și a întrebat-o dacă a văzut încotro a fugit prințesa dacă. Baba Dochia a arătat spre miazăzi, iar împăratul a purces într-acolo. Și a rămas Baba Dochia stăpână pe acel ținut și de atunci poate încă mai trăiește în munți”, relata Romulus Vulcănescu, în volumul “Mitologie Română” (Editura Academiei RSR – 1957).

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie