Desigur, una este să critici şi alta să calomniezi. Se pare că nici Platon şi nici Aristotel nu iubeau calomniile, dar cu toate astea au fost victimele lor. Un filosof ştie însă cum să reacţioneze: când cineva i-a spus odată lui Aristotel că a auzit pe cineva cum îl calomnia pe la spate, Aristotel a comentat:
– Nefiind prezent, nu au cum să mă biciuiască.
O altă întâmplare legată de Aristotel e următoarea: un palavragiu vorbea odată cu Aristotel şi nu mai termina cu peroraţiile, presărându-şi discursul cu aluzii răuvoitoare la adresa filosofului. Cum Aristotel rămânea impasibil şi nu spunea o vorbă, palavragiul l-a întrebat:
– Nu te deranjează oare vorbele mele?
– Nu, nu absolut deloc. Nu le mai ascult de multă vreme.