De ce le lipseşte nasul atâtor statui egiptene antice? Există vreun motiv ascuns?

Una dintre cele mai frecvente întrebări care se aude în cadrul cercurilor de istoria artei este următoarea: „De ce le lipseşte nasul atâtor statui egiptene antice?” Este doar o coincidență, sau ar putea fi, eventual, o conspirație?

Eroziunea naturală ar fi putut juca un rol

Mai mulţi arheologi au sugerat că eroziunea ar putea fi unul dintre principalele motive pentru care nasul le lipseşte mai multor statui antice. Vânturile aspre și dunele de nisip, apa şi vechimea de mii de ani al acestor artefacte, toate acestea au făcut ca marmura şi piatra care prezentau nasul unor chipuri umane să fie afectate. Multe dintre aceste statui antice au fost expuse la aceste elemente pentru un timp foarte îndelungat.

Vandalismul

Vandalismul ar fi putut fi un alt factor major, putându-se astfel explica de ce apare atât de frecvent acest fenomen. Un exemplu recent este statuia celebrului filozof Aristotel, care îi întâmpină pe vizitatorii la intrarea în situl antic Assos (în Turcia). Statuia lui Aristotel, cunoscut ca fondator al primei școli de filosofie din lume, a fost ridicată în anul 2009 de către Ministerul Culturii din Turcia, la intrarea în situl antic Assos. Dar, în 2015 a fost vandalizată statuia, după ce brațul ei drept i-a fost îndepărtat, în timp ce o denaturare severă a fost observată pe fața statuii lui, de asemenea.

De asemenea, s-a remarcat faptul că mai multor arheologi, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, le lipseau  instrumentele fine și procedurile pe care le avem astăzi, și, în grabă de a face o mare descoperire, acei arheologi au fost responsabili pentru unele dintre cele mai mari daune comise vreodată împotriva sculpturii clasice.

Desigur, religia a jucat, de asemenea, un rol important în distrugerea aspectului unor statui, iar aici nu vorbim doar de musulmanii extremiști.

Ascunderea originii africane a culturii egiptene

Potrivit unor cercetători, a existat o tentativă deliberată a unor egiptologi timpurii de a nega și a ascunde faptul că Egiptul antic era o cultură africană. În conformitate cu relatările lui Vivant Denon, un artist francez, scriitor și arheolog, cel care a gravat imaginea Sfinxului din Giza în jurul anului 1798, caracteristicile faciale ale celebrului monument par a fi de origine africană: „Deși proporțiile sale sunt colosale, conturul este pur și grațios; expresia capului degajă blândeţe, har și liniște. Caracterul este african, dar gura şi buzele care sunt groase, au o finețe și o delicatețe cu adevărat de admirat”.

Cu toate acestea, această teorie nu explică de ce atât de multe statui greceşti şi romane antice nu au, de asemenea, nas. În timp ce unele nasuri s-au rupt accidental, este destul de evident că un număr copleșitor dintre ele au fost distruse în mod intenţionat.

Umilirea

În istorie s-a consemnat faptul că dinastiile egiptene de mai târziu au distrus de multe ori statui ale regilor din trecut, cu scopul de a le șterge din memorie sau pentru a le diminua importanţa. În aceste cazuri, îndepărtarea nasului a fost însoțită şi de alte desfigurări faciale mai extinse, precum și distrugerea de inscripții și simboluri.

În concluzie, e posibil să fi existat mai multe cauze pentru care atât de multe statui egiptene (şi nu numai) nu prezintă nas…