Incredibil! Marii înţelepţi ai lumii antice (Plinius, Plutarh, Aristotel), precum şi legendele multor popoare vorbesc despre transformarea cucului în uliu în anumite perioade ale anului…

1.550 vizualizari
Imagine: pxhere.com (Commons Creative – free) + editare proprie

Naturalistul Pliniu cel Bătrân (care a trăit acum circa 2.000 de ani) a îngrămădit în opera lui monumentală aproape toate credințele și legendele care circulau pe vremea lui atât la romani, cât și la greci. Cu alte cuvinte, el a înregistrat, în vasta-i enciclopedie a cunoștințelor din timpul său, tot ce s-a transmis până la dânsul, din generație în generație, din timpurile străvechi, din vârsta de copilărie a omenirii.

La un moment dat, iată ce putem citi la Pliniu despre… cuc! Învăţatul scrie cu toată seriozitatea următoarele: „Cucul pare-se a fi un uliu, care-și schimbă înfățișarea la o anumită epocă a anului; și ceea ce te face să crezi acest lucru e faptul că la această epocă nu mai vezi alți ulii decât prea puține zile; de altă parte, cucul, care se arată puțină vreme vara, nu se mai arată după aceea”.

Această identitate a uliului cu cucul, pe care vestitul naturalist o înregistrează ca un fapt neîndoielnic, era desigur o credință foarte răspândită, nu numai la poporul roman, ci și la alte popoare din Antichitate. O găsim, de pildă, la vechii greci, după mărturia lui Aristotel: „Cucul, după cum povestesc unii, trebuie să fie prefăcut dintr-un uliu, pentru că uliul, care-i seamănă, dispare în acest timp; dar nici ceilalți ulii aproape nu se mai văd atunci când se aude mai des glasul cucului, afară de câteva zile. Cucul apare însă numai puțină vreme vara, pe când iarna, dispare”. Aceeași credință e amintită și de Plutarh, care povestește următoarele: Păsările, la întrebarea pusă de cuc „de ce fug, îndată ce-l zăresc, că doară nu e sălbatic?” îi răspund că se tem de el, „pentru că în curând se va face uliu”.

Aceeași credință o găsim aproape la toate popoarele din Europa: la francezi și italieni, la germani și englezi, la irlandezi, danezi, suedezi și finlandezi, la ruși şi chiar la poporul român…