Lumea Shambalei, posibil existentă într-un plan paralel, este un focar de spiritualitate, un centru iniţiatic în care trăiesc fiinţe extrem de evoluate spiritual – cred unii iniţiaţi. Milioane de oameni au crezut şi cred în continuare în existenţa Shambalei, dovada vie fiind reprezentată de mărturiile aduse de călătoriile, viziunile, iniţierile şi revelaţiile cu privire la Shambala, care abundă atât în tradiţia tibetană cât şi în alte tradiţii.
Primele atestări documentare cu privire la Shambala se găsesc în rapoartele trimise Vaticanului de către călugării misionari iezuiţi. Părintele Stefan Cacella din Shigatse (1627- 1650) scria despre invitaţia pe care lamaşii tibetani i-au făcut-o de a-l conduce în Shambala de nord. Opera postumă a lui Saint Ives d’Alveydre numită „Misiunea Indiei”, publicată în 1910, conţine descrierea unui centru iniţiatic misterios numit Shambala.
Referiri la lumea Shambalei găsim şi în nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a marelui filozof român Mircea Eliade. „Cunosc acum drumul Shambalei. Ştiu cum se ajunge acolo. Mai pot spune încă ceva: au ajuns de foarte curând acolo trei oameni din continentul nostru. Fiecare a plecat singur şi a ajuns în Shambala prin mijloace proprii. Ştiu toate aceste lucruri din lungile mele tranşe… Accesul in Shambala este posibil numai prin transgresarea din spaţiul profan în spaţiul mistic (sau supranormal) cu ajutorul meditaţiei de un tip special, sprijinită pe iniţierea completă şi pe tehnicile yoga”.
Iată ce spune Victor Kernbach cu privire la Shambala: „Shambala, misterios ţinut înfloritor (…) situat undeva între munţii înzăpeziţi ai lanţului Himalayan pe teritoriul Tibetului nordic, la care nu pot ajunge decât unii yoghini pe căi supranaturale prin desăvârşirea tehnicii yoga, întrucât ţara e inaccesibilă geografic”.
Se spune că locuitorii Shambalei nu au vârstă. Aici timpul încetează să se manifeste. Rugăciunile gândite şi rostite de aceste fiinţe de lumină devin o forţă cosmică superconcentrată care are rolul de a proteja fiinţele de pe Pământ şi chiar de a le ghida spiritual. Ei adeseori coboară pe Pământ într-un corp fizic ca ghizi spirituali sau manifestându-şi ajutorul în situaţii limită – calamităţi sau războaie, ajutând astfel evoluţia generală a umanităţii de-a lungul ciclurilor succesive. Uneori ei oferă oamenilor diferite amulete sau cristale prin intermediul cărora pot fi contactaţi pentru a li se cere sprijinul.
Se pare că învăţătura Shambalei este Kalachakra sau „doctrina roţii timpului”. Înţelepţii Shambalei veghează cu o divină compasiune asupra destinelor omenirii, urmărind să trezească în oamenii de pe Pământ încrederea în adevăratele valori de natură divină. Funcţionând pe frecvenţe necunoscute de ştiinţa noastră, ea are ca scop titanic neutralizarea aurei negative mentale care înconjoară Pământul precum şi blocarea emisiilor de gândire nocivă. Tibetanii afirmă că din Shambala va înflori în curând epoca de aur a umanităţii.