
În 1893, un aventurier american pasionat de ezoterism, pe nume Baird Spalding, întreprinde, împreună cu alţi 10 oameni de ştiinţă, o călătorie prin India, Tibet şi Himalaya, cu scopul de a afla mai multe din secretele acestor ţări. Spalding a publicat o lucrare din această călătorie intitulată „Viaţa maeştrilor”.
În timp ce a poposit în Tibet, la o mănăstire, el a auzit despre existenţa unor arhive foarte vechi, păstrate în temple special construite. Deşi prima dată nu i s-a dat voie, după mai multe insistenţe, Spalding a avut până la urma acces la unele dintre ele.
Iată ce povesteşte el în cartea mai sus amintită: „Când am ajuns la faţa locului, am rămas fără cuvinte. Erau acolo mii de tăbliţe de argilă, cu inscripţii necunoscute şi alte documente gravate pe alamă şi pe bronz, dar şi tăbliţe mai mici, din marmură albă, gravate într-un mod magnific”.
Călugării tibetani i-au povestit mai multe aventurierului american despre acele tăbliţe. Astfel, unele dintre ele datează încă de pe vremea venirii pe Terra a „oamenilor civilizaţi”, de pe timpul „Pământului matern”, având circa 45.000 de ani vechime, ceea ce înseamnă că ele proveneau de la civilizaţii foarte vechi, prediluviene. „Pământul matern” evocat se va dovedi a fi Atlantida, după cum bănuia Spalding: „Aceste documente primitive datează de pe vremea lui Osiris şi a Atlantidei”.