„Copacul celor zece mii de imagini” din Tibet – un copac magic, ce nu poate fi explicat ştiinţific


Aflat ascuns undeva în interiorul zidurilor unei mănăstiri din Tibet, se află un copac legendar cunoscut pentru marea sa putere magică. Mănăstirea tibetană, Kumbum, cunoscută sub numele de „Mănăstirea celor 1.000 de buddha”, a fost ridicată iniţial în anul 1583 de către cel de-al treilea Dalai Lama, Gyalva Sonam Gyatso, cu scopul ambițios de a face cel mai mare colegiu monahal din estul Tibetului. Locația acestei mănăstiri a fost aleasă tocmai pentru acest copac foarte ciudat, aflat la baza unui deal și cufundat de mult timp în povești de magie și misticism.

Copacul în cauză este un arbore din lemn de santal, primind mai multe nume, ca „Arborele de Aur”, „Copacul-Mantra” sau „Copacul celor zece mii de imagini.” Legenda copacului este una foarte interesantă: Je Tsongkhapa, primul Dalai Lama şi fondatorul școlii Gelug a budismului tibetan, s-a născut în 1357 în locul în care se află copacul magic. Legenda spune că, atunci când Tsongkhapa a venit pe lume, sângele scurs din placentă pe pământ a făcut să crească în acel loc un arbore minunat de lemn de santal. După ce copacul s-a înălţat, se spune că frunzele sale erau imprimate cu diferite litere mistice, simboluri și chiar imagini ale feței lui Buddha, având un parfum amețitor. Copacul avea puteri remarcabile, cum ar fi puterea de a vindeca și abilitatea de a facilita viziunile. Acest copac era unic, nemaiexistând altul ca el, iar seminţele sale nu ar mai putea produce un copac asemănător.

Toate aceste caracteristici ale copacului au făcut ca acesta să devină un loc extrem de popular, la care s-au făcut multe pelerinaje, nedurând mult până când acesta să devină unul dintre punctele cele mai sacre din regiune, fiind venerat în întregul Tibet.

Timp de secole întregi, copacul a rămas celebru dar în această zonă; totuşi, undeva prin secolul al XIX-lea, un preot călător fracez, pe nume Abbe M. Huc, a auzit de această poveste magică, pe care a detaliat-o în lucrarea sa intitulată „Călătorie în Tartaria, Tibet şi China, în timpul anilor 1844-1845-1846”. Iată ce spune el despre copacul magic:

„Da, acest copac există, și am auzit de prea multe ori de el în timpul călătoriei noastre, astfel încât să nu-mi doresc să-l vizitez (…) Ochii noștri au fost mai întâi îndreptaţi spre frunze copacului și am fost consternaţi pur şi simplu când am constatat că, de fapt, pe fiecare din frunze existau caractere tibetane, toate de o culoare verde (…) Prima noastră impresie a fost că totul ar fi o farsă din partea călugărilor tibetani, dar, după o examinare atentă a fiecărui detaliu, nu am putut descoperi urmele vreunei înşelătorii. Poziția caracterelor nu era aceeași în toate frunzele; într-o frunză ele se situau în partea superioară, în alta la mijloc sau la bază. Frunzele tinere arătau caractere doar într-o stare parțială de formare. Scoarța copacului și ramurile sale sunt de asemenea acoperite cu aceste caractere. Când se elimină o bucată din scoarța veche, scoarța mai tânără de sub ea prezintă contururile încă indescifrabile de caractere aflate într-un stadiu germinativ.

Copacul celor zece mii de imagini pare să fie foarte vechi. Trunchiul său, pe care trei bărbați l-ar putea cu greu cuprinde, cu brațele întinse, nu este mai mare de 3 metri înălțime (…) Frunzele copacului sunt întotdeauna verzi, iar lemnul, care are o tentă roșiatică, are un miros rafinat de scorțișoară. Lama ne-a informat că, în timpul verii, spre luna august, copacul produce flori imense roşii, extrem de frumoase.

Am examinat totul cu cea mai mare atenție, pentru a detecta vreo înşelăciune, dar n-am putut găsi aşa ceva. Pe feţele noastre se prelingea transpiraţia dată de senzațiile uimitoare pe care le crea acest copac. Intelecte mai profunde decât ale noastre ar fi putut, probabil, să fie în măsură să furnizeze o explicație satisfăcătoare pentru misterele acestui arbore singular (…) Lama ne-a informat că nicăieri altundeva nu există un astfel de copac şi că au fost făcute mai multe încercări de a-l răsădi şi în alte părţi, dar toate aceste încercări au fost zadarnice”.

Sursa articolului: traducerea şi adaptarea după cartea „Călătorie în Tartaria, Tibet şi China, în timpul anilor 1844-1845-1846”, ce poate fi citită pe Google Books


Lasă un comentariu