„Planeta sălbatică”: realitatea alternativă în care oamenii sunt „animalele de companie” ale extratereştrilor

Ce s-ar întâmpla să ştim că oamenii nu sunt singura formă de viață inteligentă din Univers? Ce s-ar întâmpla dacă ar exista ființe superioare care ne-au tratat așa cum tratăm noi animalele? Aceasta este premisa lui „The Wild Planet” / „Fantastic planet” / „Planeta sălbatică”, un film de animație SF din 1973, regizat de Rene Laloux, considerat a fi o producţie cinematografică reprezentativă.

Filmul este bazat pe romanul SF din 1957 „Oms en série” al scriitorului francez Stefan Wul (pseudonimul lui Pierre Pairault). Acţiunea are loc într-un viitor în care oamenii, numiți „oms” (un cuvânt inventat, derivat din francezul „homme”, „om”), sunt aduşi de pe Terra, de către o rasă extraterestră umanoidă, Draag, către planeta lor natală, Ygam, și devin o rasă subjugată. Draagii sunt mult mai avansaţi decât oamenii, atât din punct de vedere tehnologic, cât și spiritual. Ei trăiesc mult mai mult decât noi și își petrec cea mai mare parte a timpului într-o stare de meditație transcendentală. Oamenii sunt considerați animale inferioare și sunt tratați ca animale de companie sau, în unele cazuri, ca şi sclavi. Alţi oameni de pe planeta Ygam sunt lăsaţi liberi, în sălbăticie, dar, odată la 45 de ani, sunt vânaţi şi exterminaţi de către Draagi. De menționat că această poveste s-a născut într-o perioadă în care creativitatea stomatologului Pierre Pairault era la niveluri maxime. Între 1955 și 1959, el a publicat mai multe romane SF sub pseudonimul de Stefan Wul.

În carte, dar şi în animaţia SF, Draagii îi tratează pe oameni în același mod în care oamenii tratează animalele. Filmul are mari implicații care îi determină pe telespectatori să reflecteze cu privire la tratamentul pe care îl suferă oamenii, similar cu cel pe care noi îl acordăm animalelor, chiar și altor oameni, atunci când rasismul intră în ecuație. Draagii nu sunt nişte fiinţe rele în sine. Ei pur și simplu le pasă mai puţin de alte vieţuitoare, în același mod în care nouă, oamenilor, ne pasă când călcăm o furnică, de exemplu.

În schimb, animaţia SF abordează şi o teorie ufologică interesantă: „grădina zoologică galactică”. În această ipoteză, oamenii nu ar fi altceva decât animale în captivitate într-o cușcă imensă precum Pământul, sub supravegherea entităților superioare. Principalul promotor al acestei teorii a fost Rudolf Steiner, care a susținut că energia generată de emoțiile umane negative ar servi drept hrană pentru aceste creaturi. Citiţi mai multe în acest articol: Mai mulţi cercetători cred că Pământul ar putea fi o „grădina zoologică galactică” condusă de extratereștri, noi fiind doar nişte „animale cosmice” supravegheate… Deşi „Planeta sălbatică” nu arată nicio entitate Draag care se hrănește cu oameni în niciun fel, unii găsesc paralele cu teoria grădinii zoologice galactice.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.