Apollonios din Tyana, misteriosul filozof grec, rivalul lui Iisus Hristos?

6.169 vizualizari

Apollonios2Apollonios din Tyana a fost un neopitagoric din primul secol d.Hr., un filozof charismatic, om de ştiinţă, vegetarian şi taumaturg. A fost probabil cel mai faimos filozof din lumea greco-romană, contemporan cu Iisus, cu care a şi fost adesea comparat. Apollonios a călătorit enorm pentru vremea sa. A vizitat, printre altele, Siria, Egiptul şi India şi se spune că a făcut multe minuni şi era foarte înţelept. În timpul vieţii sale, dar şi după, a dobândit o faimă aproape mitică, iar învăţăturile sale au influenţat gândirea ştiinţifică şi spirituală vreme de mai bine de 2 000 de ani.

Viaţa lui Apollonios…pusă sub semnul întrebării?

În timpul vieţii sale, Apollonios a scris numeroase cărţi şi tratate despre diverse subiecte, printre care filozofia, ştiinţa şi medicina, dar, din nefericire, niciuna dintre lucrările sale nu a supravieţuit. Există o scurtă menţionare a sa în lucrările autorilor creştini precum Sfântul Ieronim şi Sfântul Augustin, dar sursa principală este Viaţa lui Apollonios scrisă de autorul atenian Flavius Philostratus (cea 170-245 d.Hr.). Scrisă în greacă în anul 216 d.Hr., lucrarea constă în opt cărţi şi este singura biografie rămasă a marelui învăţat. Aparent, se bazează pe jurnalul ţinut de tovarăşul lui Apollonios, Damis, şi a fost cerut de Iulia Domna de Syria, a doua soţie a împăratului Septimius Severus, mama lui Caracalla. Un motiv pentru care s-a sugerat că Iulia a cerut o asemenea lucrare a fost pentru a demonstra influenţa creştinismului asupra civilizaţiei romane. Într-adevăr, unii au văzut-o chiar ca pe o încercare de a construi imaginea unui rival al lui Iisus, cu puteri la fel de miraculoase. Lucrarea în sine este un amestec ciudat de adevăr istoric şi ficţiune romantică, motiv pentru care se ştiu atât de puţine lucruri despre Apollonios. De fapt, sunt povestite atâtea miracole în această carte, încât mulţi oameni au crezut că Apollonios din Tyana este un personaj în întregime ficţional. Chiar şi astăzi există oameni care au această părere.

Vegetarian, celibatar şi bărbos

Apollonios s-a născut în jurul anului 2 d.Hr. în Tyana (actualul oraş Bor din sudul Turciei), în provincia romană Cappadocia. S-a născut într-o familie elenă bogată şi respectată şi a primit cea mai bună educaţie, studiind gramatica şi retorica în Tars, medicina la templul lui Esculap de la Marea Egee şi filozofia la Şcoala lui Pitagora. La vârsta de 16 ani a adoptat disciplina Şcolii pitagorice şi şi-a impus un stil de viaţă auster. Şi-a lăsat părul să crească lung, nu s-a căsătorit, s-a abţinut de la vin şi carne. Purta doar haine de bumbac. Nu s-a bărbierit niciodată şi dormea pe pământul gol. Curând, Apallonios a devenit renumit pentru obiceiurile sale şi pentru criticismul sever faţă de practica păgână de a sacrifica animale pentru zei.

Citea minţile oamenilor, prezicea viitorul, înţelegea glasul animalelor

Mai târziu, a dăruit o mare parte din moştenirea sa fratelui mai mare şi celorlalte rude nevoiaşe, păstrând pentru sine doar cât îi trebuia pentru nevoile de bază. A început astfel o perioadă de cinci ani de tăcere. Această tăcere pare să-i fi sporit aura spirituală, care îl înconjura deja, şi reputaţia de prezicător învăţat. Philostratus îl descrie pe Apollonios ca pe un supraom, care ştia toate limbile fără să le fi studiat, putea citi minţile oamenilor, înţelegea limba păsărilor şi a animalelor şi avea abilitatea de a prezice viitorul.

Apollonios a studiat marile religii ale lumii

Fascinat de doctrinele secrete ale religiilor lumii şi dedicat purificării numeroaselor culte din Imperiul Roman, Apollonios a pornit într-o călătorie de descoperire, înţelegere, reformare şi predare a propriei filozofii neopitagorice, oriunde avea ocazia. A vizitat Ninive şi Babilonul şi a străbătut o mare parte din Asia Mică (Turcia de astăzi), Persia, India şi Egipt, unde a vizitat cataractele Nilului. În aceste peregrinări a intrat în contact cu misticismul oriental al magilor, brahmanilor şi gimnosofiştilor şi şi-a întâlnit scribul şi discipolul principal, Damis, ale cărui relatări ale evenimentelor din viaţa filozofului se pare că au influenţat biografia lui Philostratus.

Câinele negru din templul Efes şi Apollonios

Pentru o vreme, marele înţelept şi discipolul său au stat în oraşul antic Efes (din Turcia de astăzi), unde a devenit celebru pentru condamnarea trândăviei şi a stilului de viaţă materialist al populaţiei. Apollonios a încercat să pătrundă misterele zeiţei Efes, dar a fost alungat cu violenţă de preoţi. Înainte de a părăsi oraşul, a prezis că o epidemie îngrozitoare se va abate asupra lui, iar preoţii îi vor cere curând ajutorul. La început, aceştia i-au ignorat avertismentul aparent neîntemeiat, dar curând, când o epidemie cumplită s-a abătut asupra lor, nu au avut încotro şi au trimis după marele magician. Când acesta a venit, a descoperit că motivul îl reprezenta un cerşetor bătrân şi murdar şi a cerut oamenilor să-l omoare imediat cu pietre. Desigur, aceştia nu erau dispuşi să comită un asemenea act de cruzime, dar Apollonios a insistat în acuzaţiile sale, aşa că cerşetorul a fost lapidat. Când oamenii au dat la o parte grămada de pietre, au găsit cadavrul unui câine mare, negru. Apollonios l-a identificat drept cauza epidemiei, care a încetat în acel moment. După acest incident, permisiunea de a cerceta misterele din Efes i-a fost acordată imediat.

Se pare că lui Apollonios i s-a dat voie să pătrundă Misterele Templului lui Apollo de la Antiohia, în Siria, şi s-a iniţiat în Misterele Eleusine, la Eleusis, la vest de Atena.

Un fost discipol de-a lui Apollonios dorea să se însoare cu un vampir

O povestire ciudată despre Apollonios vorbeşte nunta unui fost elev de-al său, un tânăr pe nume Menippos, care trăia în Corint. Menippos urma să ia de soţie o fată bogată şi frumoasă, pe care o zărise într-o viziune. Apollonios a fost unul dintre invitaţii la petrecere şi a observat că ceva nu era în regulă cu mireasa. După ce a privit-o cu atenţie o vreme, a declarat că aceasta era, de fapt, o Lamia (un fel de vampir) şi s-a folosit de toate puterile lui pentru a face ca luxul banchetului să dispară – inclusiv invitaţii -, arătând că acestea fuseseră halucinaţii provocate de fată. După aceea, adevărata Lamia a fost dezvăluită. Această bizară poveste a stat la baza poemului „Lamia” al lui John Keats, din 1819, şi are parfumul unei alegorii, ilustrând filozofia lui Apollonios cu privire la riscurile unei societăţi primordial materialiste.

Apollonios şi Nero

În timpul domniei infamului împărat Nero (54-68 d.Hr.), Apollonios şi opt dintre discipolii săi locuiau la Roma, în ciuda faptului că Nero era cunoscut pentru că persecuta filozofii. Din câte se pare, consulul lui Nero, Telesimus, a fost impresionat de acest grup, căruia i se permitea până şi să participe la modificarea practicilor existente ale templului. Dacă acesta este motivul furiei lui Nero nu se ştie, dar, curând, membrii grupului s-au aflat în pericol de a-şi pierde vieţile. Până la urmă, au reuşit să scape, probabil datorită fricii pe care Apollonios i-o inspira lui Tigellinus.

Arestarea lui Apollonios

În timpul şederii în Alexandria, în Egipt, înţeleptul s-a împrietenit cu Vespasian, care potolise recent marea revoltă evreiască din Ierusalim şi avea să devină împăratul Romei între anii 69 şi 79 d.Hr. Prin fiul lui Vespasian, Titus, conducător al Imperiului Roman între anii 79 şi 81 d.Hr., Apollonios a cunoscut mulţi oficiali romani importanţi şi se pare că a fost în favoarea unui imperiu democratic, bine guvernat. Din nefericire, succesorul lui Titus a fost paranoicul şi nechibzuitul Titus Flavius Domitianus, care a alungat toţi filozofii din Roma şi avea informatori şi spioni răspândiţi prin întregul imperiu. Aceşti spioni au auzit curând că Apollonios dezaproba metodele lui Domiţian, iar Apollonios a fost acuzat de trădare. Filozoful a anticipat persecuţia şi a sosit la Roma de bunăvoie. A fost imediat arestat şi aruncat în închisoare.

Domiţian a trimis după faimosul filozof cu intenţia de a-l interoga în particular şi de a-l supune apoi unui proces public. Dar tăria impunătoare şi totuşi respectuoasă a lui Apollonios l-a cucerit pe împărat. Ori s-a simţit intimidat. Cert este că i-a permis lui Apollonios să plece liber.

A „văzut” moartea împăratului Romei la mii de kilometri distanţă

Odată, Apollonios ţinea o cuvântare în Efes, când vocea i-a scăzut brusc şi a părut să-şi piardă concentrarea. Apoi a tăcut, a privit mulţimea şi a strigat brusc „Doborâţi tiranul, doborâţi-l!” Mulţimea uriaşă a rămas mută de uimire. După câteva clipe, înţeleptul a spus: „Pregătiţi-vă sufleteşte, căci tiranul a fost ucis astăzi”. S-a aflat apoi că, în momentul în care Apollonios îşi rostea cuvintele profetice, împăratul Domiţian fusese ucis la Roma.

Enigma morţii filozofului

Apollonios a întemeiat o şcoală în Efes şi se pare că în acest oraş, în timpul domniei împăratului Nerva (96-98 d.Hr.), a murit, la o vârstă foarte înaintată. Totuşi, nimeni nu ştie exact unde şi când a murit, deşi un altar a fost ridicat în onoarea sa, în oraşul natal Tyana, rămânând obiect de veneraţie pentru multă vreme. Atât de mare a fost faima sa de filozof, încât i s-au ridicat statui în multe alte temple din imperiu. Misterul morţii filozofului a dat naştere unei întregi mitologii. Se spune că trupul i s-a urcat la cer şi că le-a apărut după moarte anumitor oameni care se îndoiau de existenţa vieţii de apoi. Philostratus a perpetuat misterul spunând: „În privinţa felului în care a murit, dacă a murit cu adevărat, relatările sunt variate”.

Apollonios s-a bucurat de o reputaţie extraordinară în secolele care au urmat morţii sale. Aproape de sfârşitul secolului al III-lea, în timpul ultimelor etape ale luptei dintre creştinism şi păgânism, unii anticreştini au încercat să-l impună pe Apollonios drept rival al lui Iisus din Nazaret. Au fost ajutaţi de mulţimea de temple şi altare dedicate înţeleptului în Efes şi în alte regiuni din Asia Mică, precum şi de poveştile despre miracolele pe care le-a înfăptuit, în special în legătură cu renumita sa influenţă asupra spiritelor malefice, precum Lamia. Astfel a început o polemică aprigă între păgâni şi creştini. Istoricul creştin Eusebiu a scris un discurs ca răspuns lui Hierocles, susţinând că Apollonios a fost un şarlatan şi că, dacă a avut vreo putere, atunci a obţinut-o cu ajutorul spiritelor malefice.

Apollonios se întâlneşte cu magicianul Elias Levi peste mii de ani

Mai recent, Apollonios din Tyana a influenţat considerabil în renaşterea ocultismului din secolul al XIX-lea. Ocultistul francez Eliphas Levi (1810-1875) a încercat chiar să invoce spiritul marelui înţelept. Se pare că, pe când vizita Londra în 1854, o doamnă misterioasă în negru i-a cerut să încerce să invoce fantoma lui Apollonios, pentru care avea o serie de întrebări vitale. Pregătirile lui Levi pentru ritual au inclus două săptămâni fără să mănânce carne şi o săptămână de post şi meditaţie cu privire la Apollonios. Ritualul urma să aibă loc într-o cameră din casa femeii, cu patru oglinzi concave pe pereţi şi o masă de marmură pe care erau aşezate două vase de metal. După pregătirile necesare, Levi, îmbrăcat într-o robă albă şi purtând o sabie, a aprins focuri în vase şi a început să invoce spiritul învăţatului. Incantaţiile au durat ore, până când camera a început să se cutremure sub el şi conturul vag al unui bărbat a apărut în fum, doar pentru a dispărea din nou. Levi şi-a repetat incantaţiile şi, de data aceasta, a apărut un bărbat fără barbă, acoperit din cap până în picioare cu un linţoliu gri. Pe măsură ce spectrul înainta spre el, Levi a împietrit şi n-a mai putut să vorbească. Fantoma s-a atins de sabia ritualică, braţul lui Levi a amorţit brusc, iar el şi-a pierdut cunoştinţa.

În cartea sa, Transcendental Magic (1865), în care descrie incidentul în detaliu, Levi relatează că braţul l-a durut zile în şir după aceea. Nu susţine că a invocat cu adevărat umbra lui Apollonios, dar precizează că a primit răspunsuri la întrebările femeii în mod telepatic, deşi nu a dezvăluit niciodată întrebările.

Apollonios din Tyana continuă să fascineze şi în secolul XXI. Teoriile curente, reiterări ale ideilor vechi, includ ipoteza că a fost, de fapt, apostolul Paul sau chiar Iisus din Nazaret şi că imaginea de pe Giulgiul din Torino îl înfăţişează, de fapt, pe Apollonios. Dar Apollonios din Tyana nu ar trebui ţinut minte doar ca magician sau taumaturg. El a fost dedicat unui ideal înalt şi pur, care i-a dat curajul de a sta faţă în faţă cu cei mai puternici şi primejdioşi lideri ai lumii, fără să se clintească din adevăratele sale credinţe.