
A fost un timp în care țara noastră deținea întâietatea la instalațiile telefonice urbane. Cea mai modernă centrală telefonică pe care francezii au prezentat-o la Expoziția internațională de la Paris, în anul 1900, a fost achiziționată de poșta română și instalată la București. Avea 3000 de numere și era socotită ca fiind cea mai modernă din Europa.
Începuturile românești ale telefoniei datează din anul 1877, deci numai după 1 an de la inventarea sa de către Graham Bell. „Telephonul se poate vedea și în București – scriau ziarele noastre în toamna anului 1877 – el este prezentat de d. Engels, primul constructor român de aparate mecanice, lângă grădina Cișmigiu, pe intrarea Schlater…”
Prima mențiune oficială despre telefon o găsim în Monitorul Oficial din 3 martie 1886, care anunța instalarea unei „importante” centrale cu… 5 posturi, la București. Cele dintâi circuite interurbane au fost date în folosință în anul 1900, între Galați și Brăila și apoi între Brăila și București. Primul telefon automat l-a avut Expoziția națională din București, în anul 1906. Pentru abonați, prima centrală automată – cu 3.000 de numere – a fost dată în folosință la București, în anul 1927.