Matematician de seamă, Simion Stoilow (1887-1961) a intrat în istoria științei prin contribuțiile sale, în special în ceea ce se numește teoria funcțiilor. Născut la București, ca fiu al unui ofițer, Stoilow urmează liceul la Craiova și studiile superioare la Paris, unde își susține doctoratul la Sorbona, în 1916, pentru a participa, apoi, ca ofițer de geniu, la Războiul Reîntregirii (1916-1918). Predă matematica (teoria funcțiilor și algebră superioară) în numeroase centre universitare din România şi contribuie hotărîtor la organizarea a numeroase congrese și reuniuni matematice în țară și străinătate. A avut un rol esențial în crearea Institutului de Matematică din București, al cărui director a fost. A fost membru corespondent (1936) și membru titular (1945) al Academiei Române.
Stoilow rămâne drept unul din creatorii, pe plan mondial, al teoriei topologice a funcțiilor (cu numeroase și importante aplicații), inițiind, în același timp, orientări noi în matematică, prin utilizarea metodelor topologice în studiul funcțiilor de variabilă complexă, fiind considerat un întemeietor al școlii românești de matematică modernă. El a fost și primul topolog român de talie mondială. A consacrat lucrări importante teoriei ecuațiilor liniare cu derivate parțiale.
Terminologia științifică internațională i-a consemnat și ea descoperirile matematice, fiind cunoscute, de pildă, suprafețele „Iversen-Stoilow” sau „frontiera Kerekjarto-Stoilow”.