„Lancea Destinului” – misteriosul artefact cu care a fost străpuns Iisus Hristos acum 2 milenii. A fost ascunsă undeva în Antarctica?


„Lancea destinului” este un artefact misterios, legenda spunând că ar fi lancea care l-ar fi străpuns pe Hristos pe cruce. Se spune că oricine deține această lance sfântă și înțelege puterile pe care le slujește, ține în mână destinul lumii. Această legendă este probabil motivul pentru care o listă lungă de conducători, regi, împărați și cuceritori de-a lungul istoriei au căutat-o, cum ar fi Attila Hunul, Irod, Constantin cel Mare, Alaric, Teodoric, Carol Martel, Charlemagne, Frederic Barbarossa, Heinrich I cel Mare, Otto I cel Mare, Papa Ioan al XII-lea, precum şi alții. Şi se pare că şi dictatorul Hitler a dorit să intre în posesia ei.

Problema este că sulița a fost pierdută în istorie și nici măcar nu e sigur dacă acești conducători au ținut vreodată Lancea Destinului în mână. Într-adevăr, există zeci de povești contradictorii despre ceea ce s-a întâmplat cu sulița, unde a mers și cum arăta, toate mai confuze între ele, de-a lungul secolelor existând numeroase falsuri.

În timpul lui Constantin cel Mare, consilierul său spiritual, Eusebiu din Cezareea, a descris astfel Lancea Destinului:

„Era o suliță lungă, acoperită cu aur. Deasupra era fixată o coroană de aur și pietre prețioase, iar în cadrul acesteia simbolul numelui Mântuitorului, două litere indicând numele lui Hristos prin caracterele sale inițiale – acele litere pe care împăratul avea obiceiul să le poarte pe coif, într-o perioadă ulterioară. De suliță era suspendată și o pânză, o piesă regală, acoperită cu o broderie abundentă din cele mai strălucitoare pietre prețioase și care, fiind și bogat împletită cu aur, prezenta privitorului un grad de nedescris de frumusețe. Împăratul a folosit în mod constant acest semn al mântuirii ca o garanție împotriva oricărei puteri potrivnice și ostile și a poruncit ca această lance să fie purtată în fruntea tuturor armatelor sale”.

Revenind la dictatorul Hitler… Fascinația sa pentru Sulița Destinului a început cu mult înainte ca el să devină conducătorul Germaniei, de pe vremea când era doar un umil student la arte. În timp ce vizita Casa Hofsburg din Viena în 1912, ochii i-au căzut asupra uneia dintre lăncile despre care se zvonea că ar fi fost adevărata Suliță a destinului. Nu exista nicio certitudine că lancea aurită care se afla în Viena, şi care era denumită Sfânta Lance a lui Longinus, era adevărata suliţă cu care a fost străpuns Hristos, în lume existând alte astfel de relicve, dar Hitler însuși părea convins de autenticitatea ei, aşa cum a explicat mai târziu în celebra sa carte.

Crezând că acest artefact este adevărata Lance a Destinului, unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut când naziștii au ocupat Austria în 1938 (inclusiv capitala Viena) a fost acela să fure artefactul și să-l trimită la Nurnberg. Au existat chiar și teorii care spun că adevăratul motiv al lui Hitler pentru începerea celui de-al doilea război mondial a fost acela de a pune mâna pe suliţă. Dacă ar fi fost reală, atunci acest lucru nu l-a ajutat prea mult pe dictatorul nazist, care, precum se ştie, a pierdut cel de-al doilea război mondial.

După aceasta, nu este clar ce s-a întâmplat cu presupusa Lance a Destinului deţinută de Hitler. Se presupune că ea a fost returnată în Viena, însă o altă teorie ne spune că ea ar fi fost ascunsă într-unul dintre numeroasele buncăre subterane, caverne și catacombe pe care naziștii le-au folosit pentru a depozita numeroasele comori pe care le-au prădat de la inamicii lor.

O altă opinie ne spune că suliţa ar fi lută de faimosul general american George S. Patton, ea aflându-se acum în posesia SUA, fiind motivul pentru care țara a reușit să rămână atât de mult timp o putere mondială de vârf.

O altă teorie şi mai ciudată a fost prezentată în cărțile Dr. Howard A. Buechner din 1988-1989 şi în care el susține că liderul nazist ar fi trimis sulița către o bază secretă din Antarctica după război.

Lancea Destinului a devenit un magnet pentru diverse teorii ale conspirației, iar poveștile nebunești ale implicării naziștilor au devenit subiecte de filme, benzi desenate și legende.


Lasă un comentariu