Genialul Brâncuşi a fost lucrător de prăvălie la un restaurant
La sfârşitul secolului al 19-lea, atunci când edilii oraşului Craiova se grăbeau spre civilizaţie (trecerea la iluminatul electric, alimentarea cu apă potabilă, introducerea liniei de tramvai), un băieţandru îşi făcea apariţia în Cetatea Băniei, venind de la Hobiţa sa natală (judeţul Gorj). Nu avea decât 12 ani, atunci când Constantin Brâncuşi începea lupta cu viaţa şi cu propriul destin. La doi paşi de gară, Brâncuşi se angajează ca lucrător de prăvălie la restaurantul fraţilor Spirtaru. Pentru o slugă, munca era istovitoare.
Chiar însuşi Brâncuşi afirma:
„Închideam la 1 noaptea, odată cu ultimul tren spre Bucureşti de la 0:50 şi trebuia să fim în picioare la 4:30 la Severinul mixt – de marfă şi călători. Dar existau muşterii şi de la 1 la 4, care ne băteau în obloane, cerându-ne să deschidem ca să se încălzească cu puţină ţuică şi vin fiert, pentru dezmorţirea din genul care se lăsa dimineaţa”.
La sfârşitul secolului al 19-lea, atunci când edilii oraşului Craiova se grăbeau spre civilizaţie (trecerea la iluminatul electric, alimentarea cu apă potabilă, introducerea liniei de tramvai), un băieţandru îşi făcea apariţia în Cetatea Băniei, venind de la Hobiţa sa natală (judeţul Gorj). Nu avea decât 12 ani, atunci când Constantin Brâncuşi începea lupta cu viaţa şi cu propriul destin. La doi paşi de gară, Brâncuşi se angajează ca lucrător de prăvălie la restaurantul fraţilor Spirtaru. Pentru o slugă, munca era istovitoare.
