Povestea înfricoşătoare a 2 femei care au fost iradiate de un OZN extraterestru ce a fost însoţit de mai multe elicoptere militare

Există unii ufologi care au ajuns să creadă în mod serios că omenirea a luat deja contact cu fiinţe din afara Terrei şi că a beneficiat deja de cunoştinţele obişnuite din tehnologia lor înaintată. Până acum, această idee extraordinară s-a bucurat de foarte puţină credibilitate în cercurile celor care se ocupă cu studiul OZN-urilor, iar în afara acestora este ignorată cu desăvârşire. Când foşti membri ai instituţiilor politice şi militare – printre care oameni de ştiinţă de la NASA, agenţi CIA pensionaţi, personal ex-militar şi alte persoane care, prin însăşi natura ocupaţiilor respective anterioare au avut acces la informaţii considerate strict secrete – s-au prezentat pentru a confirma această presupunere uluitoare, au fost ridiculizaţi, rapid şi eficient, de către mass-media. Un eveniment care a avut loc în SUA în anul 1980 vine să confirme această ipoteză.

În jurul orei nouă, în seara zilei de 29 decembrie 1980, două femei între două vârste mergeau cu maşina pe un drum singuratic în apropiere de Huffman, o suburbie a Houston-ului din Texas. Betty Cash, de 51 de ani, şi prietena ei Vickie Landrum, se îndreptau spre Dayton, unde urmau să se întâlnească pentru cină cu nişte prieteni.

În maşină se mai afla şi nepotul doamnei Landrum, în vârstă de 7 ani, şi el a fost cel care a observat primul o lumină ce aluneca la mică înălţime deasupra privirilor, venind către vehiculul lor. Când s-a apropiat, lumina a putut fi văzută mai bine, desluşindu-se un obiect romboidal, de sub care izbucneau flăcări. Doamna Cash care era la volan a oprit maşina şi a coborât să privească, în timp ce doamna Landrum, foarte sperioasă, a rămas înăuntru să-şi liniştească nepotul care acum plângea isteric.

Din mărturia ulterioară a doamnei Cash reiese că obiectul emitea un zgomot în impulsuri şi că radia o căldură intensă. După ce a plutit deasupra lor vreme de câteva minute, obiectul a început să se îndepărteze printr-o alunecare lentă; totuşi, în loc să se îndepărteze, a continuat să urmărească traseul drumului pe care călătoreau martorii.

Obiectului strălucitor i s-au alăturat curând după aceea un mare număr de elicoptere care au fost identificate ulterior de doamna Cash ca fiind aparate Chinook cu dublu rotor, tip CH-47 – care au înconjurat OZN-ul părând să-l însoţească în călătoria sa în chip protector. Această formaţie uluitoare a rămas vizibilă câtva timp, într-atât de lentă era înaintarea obiectului şi a escortei sale de elicoptere militare. De fapt, femeile au susţinut că s-ar fi oprit în trei rânduri ca să coboare şi să privească nava aeriană, în timp ce aceasta dispărea treptat la orizont. Cei trei au ajuns la destinaţie la ora 21:50 şi fără a pierde vremea, le-au istorisit prietenilor şi familiilor acestora ciudatele întâmplări ale serii.

Totuşi, acesta nu a fost câtuşi de puţin sfârşitul poveştii lor. La câteva ore după strania întâlnire de gradul trei, Betty Cash a început să simtă o senzaţie de greaţă, stare care a coincis cu instalarea unei migrene înnebunitoare. Până la ivirea zorilor, celelalte două persoane care o însoţiseră în călătorie prezentau simptome asemănătoare şi medicii chemaţi să-i trateze au remarcat că pe trupurile martorilor se vedeau băşici ca de arsură, iar pe capete le apăruseră noduli ciudaţi care plesneau, lăsând să curgă din ei un lichid limpede.

Betty Cash, care stătuse afară un timp mai îndelungat atunci când obiectul fusese cel mai aproape de ei, era cea mai grav afectată. Ochii i s-au umflat, a rămas temporar oarbă, şi câteva săptămâni a suferit de intense crize de vomă şi diaree. A fost internată ca victimă a unor arsuri la „Parkway General Hospital“ din Houston, unde s-a dovedit că starea ei depăşea posibilităţile de diagnosticare ale unui dermatolog şi, la externarea ei, pe la începutul lui februarie, starea ei nu se ameliorase absolut deloc.

Odată cu ţrecerea timpului, lucrurile s-au înrăutăţit pentru ambele femei implicate şi fiecare a pierdut o mare cantitate de păr, care pur şi simplu se desprindea de pe cap. Şi mai grav a fost că, în primăvară, lui Betty Cash i-a apărut un cancer al sânului, care a necesitat o mastectomie.

Înspăimântătoarele efecte ulterioare ale întâlnirii lor erau – potrivit opiniei femeilor implicate – în mod evident rezultatul unei primejdioase doze de iradiere şi, deşi este improbabil ca adevărul în această problemă să fie dovedit vreodată, declaraţiile lor par să se încadreze în limitele posibilului. Este interesant de remarcat că atât doamna Cash cât şi doamna Landrum erau ferm convinse că nava fie că era de origine americană, fie că survola spaţiul aerian american cu acordul forurilor militare americane, şi doamna Cash a mers până la a da în judecată guvernul SUA cerând 20 de milioane de dolari ca despăgubire pentru rănile ei îngrozitoare. Procesul a fost pierdut pe motivul că niciun obiect corespunzând descrierii martorei nu aparţinea vreunei ramuri a forţelor militare ale Statelor Unite şi nici nu era exploatat sau aflat în curs de construire de vreuna din ele.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.