EXCLUSIV! O nouă analiză a Bibliei ne dezvăluie un mister şocant despre „fiii lui Dumnezeu”, uriaşi şi potopul lui Noe

Povestea biblică ne spune următorul lucru: „fiii lui Dumnezeu” s-au împerecheat cu „fiicele oamenilor” şi au dat naştere uriaşilor. Şi, văzând Dumnezeu lucrul acesta – în ce degradare a ajuns oamenii – a început să-i pară rău că a creat oamenii pe Pământ şi a dat ordin ca un potop uriaş să-i distrugă pe oameni, cu excepţia lui Noe şi a familiei sale. De aici, rezultă că împerecherile îngerilor („zeilor” / „extratereştrilor” – adică „fiii lui Dumnezeu”) cu oamenii au dat naştere la aberaţii genetice (uriaşii), iar Dumnezeu a hotărât să-i ucidă pe toţi: oameni, „semizei” (uriaşi) şi îngeri. Putem citi asta în Geneza din Biblie (6:4-7):

4. În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.
5. Văzând însă Domnul Dumnezeu că răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor sunt îndreptate la rău în toate zilele,
6. I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a făcut pe om pe pământ.
7. Şi a zis Domnul: „Pierde-voi de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut! De la om până la dobitoc şi de la târâtoare până la păsările cerului, tot voi pierde, căci Îmi pare rău că le-am făcut”.

După ce a avut loc Marele Potop, singurele fiinţe inteligente care au supravieţuit au fost Noe şi cei din familia lui, care erau oameni şi nu aberaţii genetice (ca, de exemplu, uriaşi). Numai că în acelaşi Vechi Testament, în Numerii 13:33-34, ale căror evenimente s-au întâmplat mult după Potopul lui Noe, întâlnim două versete care ne spun altceva:

33. Şi au împrăştiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pământul pe care-l cercetaseră, zicând: „Pământul pe care l-am străbătut noi, ca să-l vedem, este un pământ care mănâncă pe cei ce locuiesc în el şi tot poporul, pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari.
34. Acolo am văzut noi şi uriaşi, pe fiii lui Enac, din neamul uriaşilor; şi nouă ni se părea că suntem faţă de ei ca nişte lăcuste şi tot aşa le păream şi noi lor”.

Aşadar, se observă că „fiii lui Enac” sunt „din neamul uriaşilor”, ceea ce înseamnă că uriaşii n-au fost nimiciţi de Potopul lui Noe; de aici, rezultă, în mod logic, că Potopul lui Noe i-a omorât pe oameni şi pe alte fiinţe, dar nu şi pe uriaşi, care au supravieţuit. În plus, Dumnezeu nu a vrut să distrugă fiinţele de pe Terra pentru „aberaţiile genetice” rezultate („uriaşii”), ci pentru alte motive.

Într-o carte apocrifă, „Cartea Dreptului” sau „Cartea lui Yasher”, se explică mai clar de unde provine păcatul lumii, pentru care Dumnezeu a dat potopul:

1. Și în al 130-lea an de viață a lui Adam pe pământ, acesta s-a împerecheat cu Eva, soția lui, și ea a conceput un fiu în asemănarea şi după chipul lui Adam, pe care l-a numit Seth, spunând: „Pentru că Dumnezeu mi-a spus să concep pe altcineva în locul lui Abel, căci Cain l-a omorât”.
2. Și Seth a trăit 105 ani și a născut un fiu, pe care l-a numit Enos, spunând: „Pentru că în vremea aceea au început fiii oamenilor
să înmulțească și să-și chinuie sufletele și inimile, păcătuind și răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu”.

Aşadar, când citim acest fragment, se observă că nu există menţionaţi „fiii lui Dumnezeu” care s-au împreunat cu „fiicele oamenilor”, dând naştere astfel la uriaşi şi aducând păcatul în lume. Pur şi simplu, oamenii au păcătuit faţă de ei înşişi. În plus, dacă uriaşii ar fi fost parte al păcatului lumii, care a dus la potopul lui Noe, cum de ei mai sunt prezenţi şi după Potop, ca în Numerii 13:33-34? Poate pentru că uriaşii au scăpat şi ei de Potop şi au supravieţuit mult timp după aceea…