EXCLUSIV! Atlantida pierdută, Potopul lui Noe şi situl arheologic de la Gobekli Tepe – toate acestea sunt legate într-un mod misterios

O idee foarte interesantă conectează cele mai vechi cercuri de piatră din lume – cele de la Gobekli Tepe din Turcia, povestea biblică privind Arca lui Noe și relatarea lui Platon despre civilizația pierdută a Atlantidei. Această teorie incredibilă apare în noua carte a cercetătorului Graham Hancock – „Magicienii zeilor”.

Ce-a fost Potopul lui Noe?

Povestea biblică despre Potop poate fi rezumată după cum urmează:

* un potop global, care a distrus viața şi a fost trimis de Dumnezeu pentru a pedepsi răul uman;
* un om (Noe), ales de Dumnezeu, a fost avertizat în mod prealabil despre cataclismul viitor, pentru ca el să poată construi o navă de supraviețuire (o arcă);
* în arcă sunt conservate toate formele de viață, cu un accent special pe oameni (Noe și soția sa, împreună cu fiii și soțiile lor) și pe animale;
* arca rezistă potopului până când apele se retrag;
* arca a rămas pe munții Ararat;
* când apele s-au uscat pe Pământ, Dumnezeu îl instruiește pe Noe să părăsească arca, împreună cu familia sa și să creaturile vii – păsările, animalele – pentru ca acestea să se înmulțească pe Pământ;
* Noe construiește un altar pe care sacrifică unele animale și păsări pe care tocmai le-a salvat de la potop. Mirosul sacrificiului este plăcut lui Dumnezeu;
* oamenii și animalele supraviețuitoare merg în lume și se înmulțesc, pentru a umple Pământul, așa cum le-a fost poruncit.

A fost vreodată Muntele Ararat acoperit de ape?

Muntele Ararat are 5137 de metri înălţime, iar geologii ne asigură că nicio parte din acesta nu a fost vreodată acoperit de ape oceanice, deoarece el a început să se formeze ca şi munte aproape la sfârșitul Miocenului timpuriu, acum 16 milioane de ani. Prezența oamenilor moderni în lume are o vechime de 200.000 de ani și, chiar şi ultimul strămoș comun al omului, cimpanzeul – o creatură departe de a fi în vreun sens „uman” – a trăit în urmă cu 6 milioane de ani, așa că „arca lui Noe” de pe Muntele Ararat ar părea a fi o imposibilitate cronologică.

Cu toate acestea, este interesant faptul că povestea Potopului din Vechiul Testament face o mențiune specifică și deliberată despre „munții Ararat” („muntele” are de fapt două vârfuri gemene) care, în vremurile biblice, au fost înțelese ca făcând parte din „Împărăția lui Ararat”,  care, la rândul ei, nu poate fi separată de ținutul istoric Urartu, cucerit de regele Asirian Shalmaneser la sfârșitul celui de-al doilea mileniu î.Hr.

Situl megalitic de la Gobekli Tepe

Datorită arheologiei limitate din această regiune, istoricii mărturisesc că originile lui Urartu rămân încă obscure, însă cele mai vechi așezări cunoscute din regiune au fost stabilite undeva între aproximativ anii 10.000 – 9000 î.Hr. Cu alte cuvinte, tocmai în perioada în care un sit megalitic misterios, extrem de sofisticat, cu cel puțin 6.000 de ani mai vechi decât oricare alt sit megalitic descoperit până acum oriunde pe Pământ, a fost creat într-un loc cunoscut sub numele de Gobekli Tepe, din sud estul Turciei.

Folosit în scopuri necunoscute de mai bine de o mie de ani, Gobekli Tepe a fost apoi îngropat cu atenție, deliberat și meticulos, sub un deal artificial, unde a rămas neatins și nevăzut de orice cultură ulterioară, până când a fost descoperit de profesorul Klaus Schmidt de la Institutul German de Arheologie, în a doua jumătate a anilor ‘1990.

Armenia şi originile sale biblice

De altfel, întreaga zonă, Muntele Ararat și Gobekli Tepe, au format centrul istoric al Armeniei, teritoriu ce este considerat ca fiind descendentul direct al Regatului biblic al Araratului. Scrisă în secolul al V-lea, istoria Armeniei a lui Moses Khorenatsi atribuie întemeierea națiunii patriarhului Haik, despre care se spune că ar fi fost stră-stră-nepotul lui Noe însuși și, astfel, el a făcut parte din supraviețuitorii Potopului, cei care au ieșit din arcă.  Într-adevăr, datorită lui Haik, chiar și în secolul al XXI-lea, armenii se referă încă la ei înșiși ca fiind „Hai”, iar pământul lor ca fiind Haiastan. Acest pământ, inclusiv Gobekli Tepe și Muntele Ararat, se află acum în posesia Republicii Turcia, ca urmare a genocidului armean din 1915-1923, în care se crede că peste un milion de armeni etnici au fost uciși de forțele turcești.

Armenii consideră ca fiind inacceptabilă pretenţia Turciei că situl megalitic vechi de 11.600 de ani de la Gobekli Tepe ar fi de „origine turcă”, deşi e clar că e vorba de moştenirea culturii armeniene biblice. Armenii îi spun sitului Gobekli Tepe drept „Portasar”. Totodată, armenii consideră Muntele Ararat drept un munte sfânt pentru ei, căci acesta, împreună cu Arca lui Noe, este reprezentat pe stema Republicii Armenia.

Monumentele de la Gobekli Tepe au fost ridicate la sfârşitul epocii de gheaţă

Aşadar, povestea Arcii lui Noe reprezintă încă o forță vie în regiunea Gobekli Tepe, unde marile cercuri de piatră au început să fie puse în funcțiune în jurul anului 9600 î.Hr. Această dată, oamenii de știință sunt de acord, marchează sfârșitul epocii de gheață. Profesorul Klaus Schmidt, descoperitorul lui Gobekli Tepe, s-a întrebat retoric: „Cât de mare coincidenţă poate să fie faptul că monumentele de la Gobekli Tepe încep să fie ridicate exact în anul 9600 î.Hr., când clima din întreaga lume a luat o turnură bruscă spre bine?”

Mai este și altceva despre acea dată. Inundații globale, spun geologii, au avut loc în jurul anului 9600 î.Hr., în timp ce rămășițele de gheţari din America de Nord și Europa de Nord s-au topit simultan în timpul încălzirii globale de la nivel mondial. Cesare Emiliani, profesor la Departamentul de Științe Geologice de la Universitatea din Miami, a efectuat o analiză izotopică a sedimentelor de adâncime care a produs dovezi clare despre inundațiile globale cataclismice care au avut loc între 12 000 și 11 000 de ani în urmă.

O posibilă interpretare a „potopului lui Noe”

Deși inundațiile de la sfârșitul epocii de gheaţă nu l-ar fi dus niciodată pe Noe și pe arca lui la câteva mii de metri deasupra nivelului actual al mării, pe versanții Muntelui Ararat, au existat într-adevăr inundaţii globale care au avut consecințe devastatoare pentru oamenii care au trăit în acele timpuri. Regiunile muntoase, cum ar fi cele din zona Araratului, ar fi fost locurile naturale de refugiu – locuri naturale pentru a aduce „semințele vieții” și a începe din nou viaţa. Prin urmare, în timp ce povestea lui Noe nu poate fi literalmente adevărată în fiecare detaliu, trebuie să luăm în considerare posibilitatea ca aceasta să fie adevărată în esența sa, adică să înregistreze construcția unei „arci”, în care semințele de plante utile și perechi de animale de reproducere au fost conservate de oamenii care deja cunoșteau agricultura și care aveau competențe arhitecturale, ei supraviețuind inundațiilor catastrofale de la sfârşitul epocii de gheață, şi migrând spre zona situată între Munții Ararat și Gobekli Tepe.

Apariția bruscă și fără precedent a cercurilor gigantice de piatră de la Gobekli Tepe, care cu siguranță ar fi putut fi concepute și implementate numai de oameni cu o vastă experiență anterioară în arhitectura megalitică, și „invenția” simultană a agriculturii în același loc, susţine ipoteza de mai sus. Apoi, trebuie să spunem că Gobekli Tepe constituie un fel de „arcă” înghețată și memorializată în piatră, deoarece iconografia reliefurilor și a sculpturilor sale nu este numai despre animale, ci și despre o serie de imagini interesante care vizează fertilitatea umană. Apoi, unde altundeva decât în ​​Arca lui Noe putem găsi un mix de creaturi prezentate în megaliţii de la Gobekli Tepe – de la păianjeni, scorpioni și șerpi şi până la păsări și bovine, precum și vulpi, feline, capre, oi, gazeli, mistreți, urși etc. De asemenea, am citit în Biblie că Noe a sacrificat unele dintre animalele și păsările pe care le-a salvat de la inundații ca o ofrandă către Dumnezeu. La Gobekli Tepe, arheologii au găsit oasele măcelărite ale multor specii de animale descrise pe pilonii megalitici.

Să ne reamintim de Atlantida…

Ştiind că Gobekli Tepe a fost creat în jurul anului 9.600 î.Hr., trebuie să redeschidem cazul Atlantidei, continentul dispărut pe care arheologii l-au ridiculizat de prea multe ori. Totuși, filozoful grec Platon, ce expune dialogul între Timaeus și Critias şi care conține cea mai veche mențiune supraviețuitoare despre împărăția Atlantidei, ne dă o dată foarte clară despre când a avut loc scufundarea Atlantidei. Sursa lui Platon pentru povestire era o tradiție orală care a fost transmisă pe linia familiei sale de la strămoșul său, legiuitorul grec Solon (638 î.H. – 558 î.Hr.). Solon a vizitat Egiptul în jurul anului 600 î.Hr., unde preoții din Templul lui Neith din Sais i-au spus povestea Atlantidei și l-au informat că distrugerea sa a avut loc „acum nouă mii de ani.” Adică, avem exact anul 9600 î.Hr.!

Grecii nu puteau să știe despre Gobekli Tepe (să nu mai vorbim că situl megalitic a fost fondat în mod misterios chiar în momentul în care se spune că Atlantida s-a scufundat). Aşadar, data pe care o dă Platon nu mai poate fi respinsă ca fiind luată din imaginaţie (9.600 î.Hr.), fiind clar că atunci s-a întâmplat ceva incredibil în istoria umanităţii…

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.