Site de secrete, stiinta si metafizica

EXCLUSIV! Doctrina secretă a Bisericii creştine, care a fost ascunsă omenirii, ne învaţă adevărul despre reîncarnare

0 239

Oficial, creştinismul nu crede în reîncarnare. Însă, în 1945 au fost descoperite mai multe scrieri vechi care dezvăluie mai multe informații despre conceptul de reîncarnare, conform “gnosticilor”, o sectă a creştinismului. Această sectă a fost în cele din urmă distrusă de Biserica Romană iniţială, scrierile lor fiind arse.

Operele gnosticilor includeau câteva evanghelii pierdute, unele dintre ele presupunându-se a fi scrise mai devreme decât evangheliile cunoscute ale lui Matei, Marcu, Luca și Ioan. Creștinii gnostici pretindeau că posedau definiția corectă a “învierii”, pe baza învățăturilor secrete ale lui Iisus, care au fost apoi înmânate apostolilor.

Existența unei tradiții secrete poate fi găsită chiar şi în Noul Testament:
* “Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El (Iisus), împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi”. (Marcu 4: 10-12);
* “Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră” (1 Corinteni 2: 7);
* Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Corinteni 4: 1).

Un fragment din Evanghelia secretă a lui Marcu, unul dintre textele gnostice descoperite, îl descrie pe Iisus făcând ritualuri de inițiere secretă. Înainte de descoperirea scrierilor gnostice, singurele informaţii despre aceste lucruri ne proveneau dintr-o scrisoare scrisă de unul din Sf. Părinţi ai Bisericii, Clementin din Alexandria (150 – 211 d. Hr.), care citează această Evanghelie secretă și se referă la aceasta ca la “o Evanghelie mai spirituală pentru cei care care caută perfecţiunea”. El a spus: “Chiar și acum este păzită cu mare atenție de biserica din Alexandria, fiind citită numai pentru cei care sunt inițiați în marile mistere”. Clement insistă în altă parte că Iisus a dezvăluit o învățătură secretă celor care au fost “capabili să o primească și să fie mişcaţi de ea”. Clement indică faptul că posedă tradiția secretă, care a fost transmisă prin apostoli.

Iar această cunoaștere secretă a gnosticilor vorbeşte mai degrabă despre “învierea spirituală” decât de “învierea fizică”. Într-adevăr, creștinii gnostici credeau că reîncarnarea este interpretarea adevărată a “învierii”.

Istoricul evreu al secolului I, Flavius ​​Josephus, afirma faptul că fariseii, fondatorii iudaismului rabinic de care a aparţinut şi apostolul Pavel odată, credeau în reîncarnare. El scrie că fariseii credeau că sufletele oamenilor răi sunt pedepsite după moarte, dar că sufletele oamenilor buni sunt “puse în alte trupuri”, ei având “puterea de a se reînvia și de a trăi din nou”. Saducheii, cealaltă sectă evreiască proeminentă din Palestina, nu credeau în viața după moarte și potrivit Bibliei “ei zic că nu există nicio înviere” (Matei 22:23).

Următoarele texte sunt învățăturile secrete ale lui Iisus din Evangheliile gnostice care confirmă reîncarnarea, dezvăluind cunoașterea secretă:

* “Vegheaţi și rugați-vă să nu fi născuţi în carne, ci să părăsiți robia amară a acestei vieți”. (Cartea lui Toma);
* “Când vă vedeți asemănarea voastră, sunteți fericiți. Dar când vă vedeți chipurile înainte de a trece în fiinţă (…) cât veți suferi!” (Evanghelia lui Toma).

În “Cartea lui Toma călăuzitorul”, Iisus îi spune discipolului Toma că, după moarte, aceia care au fost odinioară credincioși, dar care au rămas atașați de lucruri de “frumusețe trecătoare” vor fi “aduși înapoi la tărâmul vizibil”.

În “Cartea secretă a lui Ioan”, reîncarnarea este pusă în centrul discuției despre mântuirea sufletelor. Iată ce ne spune această carte:

Toți oamenii au băut apa uitării și există într-o stare de ignoranță. Unii sunt capabili să învingă ignoranța prin Spiritul vieții care coboară asupra lor. Aceste suflete “vor fi mântuite și vor deveni perfecte”, adică vor scăpa de renaștere. Ioan îl întreabă pe Iisus ce se va întâmpla cu cei care nu ajung la mântuire. Ei sunt aruncați în “uitare” și în “închisoare”, cuvântul-cod al gnosticilor pentru noul corp. Singura cale prin care aceste suflete să scape – spune Iisus – este să iasă din uitare și să dobândească cunoștințe. Un suflet aflat în această situație poate face acest lucru prin găsirea unui profesor sau a unui mântuitor care are puterea să îl ducă acasă. “Acest suflet trebuie să urmeze un alt suflet în care locuiește Duhul vieții, pentru că el este mântuit prin Duhul Sfânt și nu va mai fi niciodată împins în carne”.

Un alt text gnostic, “Pistis Sophia”, ne vorbeşte despre un sistem elaborat de recompense și pedepse, care includ şi reîncarnarea. Textul explică diferențele în ceea ce priveşte soarta, ca urmare a efectelor acțiunilor din trecut. Un “om care blestemă” primește un trup care va avea în permanență “probleme la inimă”. Un “om care calomniază” primește un corp care va fi “oprimat”. Un hoț primește “un corp deformat”. Un om “mândru” și “disprețuitor” primește “un trup urât” pe care “toată lumea îl disprețuiește”. Astfel pământul, ca și iadul, devine locul pedepsirii.

Potrivit lui “Pistis Sophia”, unele suflete trec prin experiența iadului, ca şi loc de tortură după moarte. Dar, după ce trec prin acest iad, sufletele se întorc pentru experiențe viitoare pe pământ. Doar câteva suflete extrem de rele nu au voie să se mai reîncarneze niciodată. Acestea sunt aruncate în întuneric, până în momentul în care vor fi “distruse și dizolvate”.

Mai multe texte gnostice combină ideile reîncarnării și a unirii cu Dumnezeu. “Apocalipsa lui Pavel”, un text din secolul al doilea, descrie ascensiunea apostolului Pavel, precum și reîncarnarea unui suflet care nu era pregătit pentru o astfel de ascensiune. El arată modul în care atât reîncarnarea, cât și ascensiunea se încadrează în teologia gnostică. Când apostolul Pavel trece prin cerul al patrulea, el vede un suflet care este pedepsit pentru crimă. Acest suflet este pedepsit de îngerii care l-au adus “din țara morților” (pământ). Sufletul cheamă trei martori, care îl acuză de crimă. Sufletul se uită apoi “cu durere” și este “aruncat” într-un corp pregătit pentru el.

Citește și

Utilizăm cookie-urile pentru a îmbunătăţi funcţionalitatea site-urilor noastre, pentru a te ajuta să navighezi mai eficient de la o pagină la alta, pentru a memora preferinţele tale şi, în general, pentru a îmbunătăţi experienţa utilizatorilor. Accept Cititi mai multe

Politica de intimitate si Cookie