Evanghelia lui Toma: marea păcăleală gnostică

47
23.334 vizualizari

evanghelia lui TomaUnii critici radicali ai Noului Testament susţin faptul că Evanghelia gnostică a lui Toma este egală sau superioară Noului Testament şi nu susţine învierea lui Hristos. Dar ce este Evanghelia lui Toma? Ea a fost descoperită în anul 1945 în Nag Hammadi (lângă Cairo, Egipt) şi a fost tradusă în engleză în anul 1977. Deşi unii au încercat să dateze Evanghelia după Toma înainte de anii 140-170 d.Hr., în mod clar ea nu poate fi mai devreme de aceşti ani. De fapt, Evanghelia lui Toma s-ar putea să fie chiar mai târzie, întrucât primele relatări despre ea apar în scrierile lui Hipploytus din Roma (222-235) şi Origen din Alexandria (233).

Cât de credibilă este Evanghelia după Toma?

Cea mai bună modalitate de a evalua credibilitatea Evangheliei după Toma este aceea de a compara cu actualele 4 Evanghelii (Luca, Ioan, Marcu şi Matei) ce sunt cuprinse în Noul Testament. Din aceste comparaţii rezultă următoarele lucruri (fără niciun dubiu):

1) Evangheliile canonice sunt scrise mult mai devreme decât Evanghelia lui Toma. Marea majoritate a teologilor şi cercetătorilor acceptă faptul că evangheliile canonice au fost scrise între anii 60-80 d.Hr., căci există mărturii ale acestor evanghelii după anii 80 d.Hr., pe când la Evanghelia lui Toma mărturiile apar mult mai târziu.

2) Evanghelia lui Toma este dependentă de evangheliile canonice. Chiar dacă Evanghelia lui Toma ar putea conţine învăţăminte autentice ale lui Iisus, totuşi nicio afirmaţie din evangheliile canonice nu depinde de Evanghelia lui Toma. Din contra, multe din afirmaţiile regăsite în Evanghelia lui Toma se regăsesc, mai înainte, în evangheliile canonice. De exemplu, în Evanghelia lui Toma, găsim scris:

45: “În Matei Isus spune: “Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui.rău; căci orice pom se cunoaşte dupa rodul lui.”

Astfel, precum se observă, în Evanghelia lui Toma se face o referinţă clară la un citat din Evanghelia lui Matei (12:33), ceea ce demonstrează dependenţa Evangheliei lui Toma de evangheliile canonice.

În plus, cercetătorul american Douglas Groothuis observă că un număr mare de “rostiri” din ea (48 din cele 114 pe care le conţine) se pot regăsi în Noul Testament. Preluarea a adus doar mici modificări.

3) Evanghelia lui Toma reflectă gnosticismul secolului al II-lea d.Hr. Evanghelia lui Toma este influenţată de gnosticismul care era prezent în secolul al II-lea d.Hr. Astfel, sunt puse pe seama lui Iisus vorbe precum “Fiecare femeie care se va transforma în bărbat va intra în Împărăţia lui Dumnezeu” – afirmaţie pe care Iisus n-ar fi spus-o niciodată.

4) Lipsa miracolelor din Evanghelia lui Toma nu demonstrează faptul că Iisus nu le-ar fi înfăptuit. Faptul că autorul sau autorii acestei evanghelii nu au inclus în ea povestirile privind miracolele realizate de Iisus, asta nu însemnă că ele n-ar fi existat în realitate. Evanghelia pare mai degrabă să fie o colecţie de vorbe ale lui Iisus, decât prezentarea faptelor sale.

5) Evangheliile canonice sunt mult mai credibile din punct de vedere istoric. Sunt numeroase motive pentru care evangheliile din Noul Testament sunt mult mai de încredere decât cele gnostice. În primul rând, primii creştini au fost mult mai meticuloşi în păstrarea cuvintelor şi faptelor lui Iisus. În al doilea rând, cei care au scris evangheliile canonice au fost mult mai aproape de martorii oculari de pe timpul lui Iisus. E altceva să scrii o evanghelie la 30-50 de ani de la moartea lui Iisus, şi altceva e s-o scrii la 100-200 de ani de la moartea sa. În mod logic, care din cele două ar fi mai credibile? Odată cu trecerea timpului, se pierde mult din autencitatea anumitor fapte.Şi în al treilea rând, se observă că există mari deosebiri între evangheliile gnostice, pe când între cele 4 evanghelii canonice asemănările sunt evidente şi creeză un acelaşi portret al lui Iisus Hristos. Cum poţi avea încredere în nişte evanghelii gnostice care se contrazic între ele atât de mult?

6) Noul Testament s-a format în primul secol d.Hr. Chiar dacă mai există unii critici care s-ar îndoi de acest lucru, există dovezi clare că evangheliile canonice au fost scrise chiar în secolul în care a trăit Iisus. Astfel, Petru vorbeşte de epistolele lui Pavel (2 Petru 3:15-16), considerându-le chiar parte din Vechiul Testament.

“15. Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui.

16. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare”.

Sf. Pavel a avut acces la Evanghelia lui Luca pe care o citează în scrierile sale. În afara Noului Testament, există şi însemnări “extra-canonice” care sprijină existenţa evangheliilor canonice încă ndin primul secol. Printre aceste lucrări, am putea aminti şi lucrarea eretică a gnosticului Marcion (scrisă în anul 140) care citează din Evanghelia lui Luca, precum şi 10 epistole ale lui Pavel.

7) Sfinţii Părinţi ai Bisericii Creştine din secolul al 2-lea confirmă existenţa evangheliilor canonice. Astfel, Clement din Roma (circa 95 d.Hr.) citează din Noul Testament (Corintieni 13, 42, 46); Ignatius (circa 110-115 d.Hr.) citează din Evanghelia lui Luca (24:39); Policarp (cca 115 d.Hr.) citează toate Evangheliile sinoptice (Filipieni 2:7); în “Epistola lui Barnabas” (circa 135 d.Hr.) se citează din Evanghelia după Matei (22:14); Papias (circa 125-140 d.Hr.) în opera sa “Oracole” îi citează pe Matei, Marcu şi Ioan (ca autori ai Evangheliilor). Şi mai mult decât atât, Sfinţii Părinţi considerau în operele sale că evangheliile canonice sunt la fel de importante ca şi Vechiul Testament. Astfel, ei au confirmat acurateţea evangheliilor canonice, la începutul secolului al II-lea d.Hr., cu mult înainte ca Evanghelia lui Toma să fi fost scrisă.

8 ) Despre învierea lui Hristos în Evanghelia lui Toma. Mulţi critici ai Noului Testament afirmă că în Evanghelia lui Toma nu se aduce aminte de învierea lui Iisus. E adevărat că nu se aduce aminte de cuvântul „înviere” în această evanghelie, dar a nu se uita că ea este o evanghelie gnostică. Gnosticismul este o mişcare care era împotriva materiei, susţinând superioritatea spiritului chiar şi în lumea materială. Astfel, învierea corpului (ca materie) ar fi împotriva teologiei spiritului promovată de gnosticism.

În concluzie, pentru cei care se grăbesc să mai “glorifice” Evanghelia lui Toma, le aducem aminte ceea ce spunea dumnezeiescul Ioan Gura de Aur:  “Acordul dintre Evanghelii este dovedit nu numai de către întreaga lume care a primit cele spuse în ele, dar şi de duşmanii adevărului. După moartea evangheliştilor, s-au ivit multe erezii cu învăţături potrivnice celor scrise în Evanghelii; unele dintre aceste erezii au primit toate cele spuse în Evanghelii, altele au tăiat cele spuse în Evanghelii şi au Evangheliile lor sub forma aceasta trunchiată. Acum, dacă ar fi contrazicere între cele patru Evanghelii, nici ereziile acelea care au învăţături potrivnice n-ar fi primit tot textul celor patru Evanghelii, ci numai acele părţi din Evanghelii care, după părerea lor, se potriveau cu propriile lor învăţături; şi nici ereziile care au primit numai o parte din textul Evangheliilor n-ar fi putut fi combătute pe temeiul părţilor evanghelice acceptate de ele, deoarece nici aceste părţi nu lasă necunoscute părţile evanghelice date la o parte de erezii, ci vădesc înrudirea cu tot textul Evangheliilor”.

P.S. Ţinând cont de cele mai spus, răspund astfel şi la aberaţiile lui Pavel Coruţ, care pe forumul său, “Drumul învingătorilor” scria:

Manuscrisele de la Marea Moartă au fost publicate şi în România, în perioada socialistă, la Editura Politică, astfel că pot fi consultate în biblioteci [eu am un exemplar]. Cea mai obiectivă dintre toate cele 10 evanghelii copte, aflate în prezent la Muzeul National din Cairo-Egipt, mi se pare cea după Toma. În esenţă, apostolul Toma susţine următoarele despre Jeshua, individul zeificat de judeo-creştini ca Isus Hristos:
a] A fost un simplu predicator judeu, interesat să aducă unele modificări textelor originale ale Vechiului Testament. Predica mai ales pentru cei săraci și ignoranţi, fapt ce explică de cărturarii nu prea l-au băgat în seamă.
b] N-a săvârşit niciuna din minunile descrise în cele patru evanghelii canonice. Relatările despre aceste minuni circulau de mult timp în folclorul judeu despre proorocii Ilie Tesviteanul şi Eliseiu.
c] N-a fost maltratat de romani, deoarece era pacifist și împăciuitor.
d] N-a fost crucificat și nici n-a înviat. Fariseii tradiţionalişti l-au bătut şi l-au alungat în Shrinagar, unde a trăit până la adânci bătrâneţi.
Discovery a prezentat o emisiune despre aceste evanghelii, insistând asupra discrepanţei dintre ele şi cele canonice. Încăpăţânarea cu care clerul ţine cu dinţii de cele patru evanghelii canonizate de episcopii judeo-creştini sălbatici din sec.4 e.n.nu-i face nici cinste, nici servicii. În mod normal, ar trebui să fie prezentate oamenilor toate cele 39 de evanghelii [după Petru, după Iuda, după Toma, după Bartolomeu, după Maria Magdalena, după Filip etc.], încât să ne putem face o părere corectă şi completă. În toate e vorba de mitologie şi nu adevăruri, cum de altfel e vorba în toate religiile lumii.

Sursa: http://forum.drumulinvingatorilor.ro/index.php?topic=842.15

Trecând peste faptul că dnul Pavel Coruţ are multe greşeli gramaticale în text (uitaţi-vă pe linkul original, nu pe textul de mai sus corectat de mine), ca de exemplu nu ştie să articuleze cuvintele, aşează virgulele aiurea în text (ceea ce mă face să mă îndoiesc de “vasta” lui cultură), el începe cu un mare neadevăr: aceea că această evanghelie ar fi fost scrisă de apostolul Toma. Marea majoritate a cercetătorilor consideră însă că autorul evangheliei este necunoscut, neputând fi vorba de apostolul Toma. În al doilea rând, nu poate decât să mă mire cum, în plină perioadă comunistă, a fost publicată la o editură aparţinând Partidului Comunist, Editura Politică, tocmai Evanghelia lui Toma. De când şi până când marii comunişti atei se preocupau de probleme teologice!?

În al treilea rând, precum am mai explicat şi în articolul din faţă, faptul de a nu vorbi despre miracole, asta nu înseamnă că ele nu ar fi existat. Evanghelia lui Toma pare mai degrabă a fi o analiză teologică a cuvintelor lui Iisus, şi nu o relatare a biografiei şi faptelor sale. Totodată, pentru că Evanghelia lui Toma are un caracter gnostic, era şi normal că în ea să nu se vorbească de învierea lui Iisus, căci gnosticii nu credeau în învierea unui corp material.

Ar fi bine ca mulţi dintre voi să nu vă mai lăsaţi manipulaţi de aberaţiile acestui Pavel Coruţ, securist al regimului comunist.