Au existat două „Entităţi Superioare”: un Dumnezeu războinic şi răzbunător (ca în Vechiul Testament) şi un Dumnezeu iubitor (ca în Noul Testament)? Cel puţin aşa spun cainiţii…
Există o ciudată şi rară carte, pe nume „Înalţarea Sfântului Pavel“ şi care reprezenta Evanghelia sectei cainiţilor, apărută în anul 159 î.Hr. Cainiţii susţineau existenţa a două entităţi antagonice, inteligenţa binefăcătoare şi cea malefică. Iniţial, Adam şi Eva avuseseră doi fii: Abel şi Cain. Abel, supus creatorului Pământului, era considerat ca fiind zămislit de un Dumnezeu numit Ister. Dimpotrivă, Cain fusese zămislit de înţelepciune, principiul superior, aşa că trebuia venerat ca cel dintâi dintre înţelepţi.
După cainiţi, dintre toţi apostolii lui Hristos, numai Iuda cunoştea marea taina a Facerii şi tocmai din acest motiv l-a dat pe mâinile duşmanilor pe Hristos, cel care voia să-i împace pe oameni cu Dumnezeu (Ister). In opinia lor, Iisus ar fi fost cu adevărat Mesia numai dacă ar fi predicat vrăjmăşia, aşa cum anunţase la început, nu dragostea, un sentiment considerat de cainiţi ca fiind absolut detestabil. Conform concepţiei lor, Abel poartă caracteristicile acestui Dumnezeu (Ister) şi anume, bunătatea, dragostea, înţelegerea, compasiunea, de unde deducem că el este un Dumnezeu al iubirii, în timp ce, celalalt Dumnezeu este unul al vrăjmăşiei, al pedepsei.
Aceasta este şi deosebirea care apare între cei doi Dumnezei pe care ni-i prezintă Vechiul respectiv Noul Testament. În Vechiul Testament apare un Dumnezeu rece şi răzbunător, care foloseşte forţa pentru a se face ascultat şi respectat, iar în Noul Testament, unul al iubirii pe care îl face cunoscut Iisus oamenilor.
Entitatea ce apare în Vechiul Testament este acea entitate înţeleaptă, dar lipsită de iubire, capabilă să creeze, dar neputând să ofere creaţiei sale sentimentul de dragoste, ci doar înţelepciune, ştiinţă. Este descrierea perfectă a entităţii ale cărei caracteristici le-ar fi preluat Cain. Cainiţii care considerau sentimentul de dragoste ca fiind execrabil, îl considerau exact din acest motiv pe Cain superior fiinţei Abel şi li se pare normal ca o fiinţă superioară să înlăture pe o alta inferioară, considerată ca fiind veriga slabă.
Problema stă însă, exact invers. Abel reprezintă normalitatea, urmarea cursului firesc al naturii, iar Cain, anormalitatea, intervenţia în cursul firesc al evoluţiei naturale, crearea artificialului.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Există o ciudată şi rară carte, pe nume „Înalţarea Sfântului Pavel“ şi care reprezenta Evanghelia sectei cainiţilor, apărută în anul 159 î.Hr. Cainiţii susţineau existenţa a două entităţi antagonice, inteligenţa binefăcătoare şi cea malefică. Iniţial, Adam şi Eva avuseseră doi fii: Abel şi Cain. Abel, supus creatorului Pământului, era considerat ca fiind zămislit de un Dumnezeu numit Ister. Dimpotrivă, Cain fusese zămislit de înţelepciune, principiul superior, aşa că trebuia venerat ca cel dintâi dintre înţelepţi.
