De ce şi-au ales musulmanii ca simbol semiluna? Pentru că Allah = Iehova = zeul Lunii

25
43

Într-o zi, Mahomed şedea printre dealurile din jurul oraşului Mecca, cugetând mâhnit la posibilităţile de realizare a acestui deziderat, când în faţă i-a apărut un înger, care i-a spus: „Eu sunt arhanghelul Gavriil.” Apoi i-a arătat o tăbliţă din aur şi i-a cerut s-o citească. Mahomed a protestat, replicând că este analfabet, dar la insistenţele îngerului, a constatat că putea citi. Aşa au început dialogurile care vor constitui ulterior miezul Coranului. Mai târziu, Mahomed s-a întors în oraş şi a început să predice despre cele învăţate de la Gavriil, vorbind cu sinceritate şi cu o forţă irezistibilă. Iată în ce termeni direcţi îşi rezuma el crezul:

„Învăţăturile mele sunt simple.
Allah este unicul Dumnezeu.
Mahomed este profetul lui.
Renunţă la idolatrie.
Nu fura.
Nu minţi.
Nu ponegri.
Şi nu te îmbăta niciodată.
Dacă urmezi învăţăturile mele, urmezi islamul.”

Când a fost provocat să facă o minune pentru a dovedi că propovăduirea sa este de inspiraţie divină, a refuzat, spunând că Allah a ridicat cerurile fără a recurge la pilaştri, a făcut Pământul, râurile, smochinul, curmalul şi măslinul şi că aceste lucruri sunt în sine minuni suficiente.

În cursul conversaţiilor angelice, Gavriil i-a cerut lui Mahomed să aleagă o băutură înviorătoare, iar el s-a hotărât asupra laptelui, pe care ocultiştii îl numesc „sucul Lunii”. Astfel, în islam’ alcoolul avea să fie interzis.

Din punct de vedere ezoteric, semnificativ este faptul că îngerul care i-a dictat Coranul a fost Gavriil, în mod tradiţional arhanghelul Lunii. Allah este numele musulman al lui Iehova, marele zeu al Lunii şi al gândirii. Astfel, Gavriil vesteşte capacitatea gândirii de a ţine în frâu patimile umane şi de a potoli fantezia, iar zeul ei este marea divinitate a lui „să nu faci”, reprezentată în iconografia musulmană prin intermediul semilunii.