Precum se știe, noi, oamenii, putem vedea doar o singură față a Lunii. Cealaltă nu o putem vedea, de aceea ea poartă numele de „fața întunecată a Lunii”. Prima dată în istorie a fost observată în 1959, când nava spațială sovietică Luna 3 a trimis imagini despre „faţa întunecată a Lunii”.
Un fenomen numit „rotaţie sincronă” este responsabil pentru acest fapt. Pământul și Luna se află foarte apropiate și, astfel, aceste corpuri cereşti exercită forțe gravitaționale semnificative una asupra celeilalte. Aceste forțe încetinesc rotațiile ambelor corpuri. Ele au blocat rotația Lunii în sincronizare cu perioada orbitală curând după ce s-a format – ca produs al unei coliziuni între un obiect de dimensiunea planetei Marte și proto-Pământ, la 100 de milioane de ani după ce sistemul solar s-a format.
Acum, Luna face o rotaţie în jurul Pământului în aceeași perioadă de timp necesară pentru a face o rotație în jurul axei sale: aproximativ 28 de zile. De pe Pământ întotdeauna vedem aceeași față a Lunii; de pe Lună, Pământul pare fixat în cer.
Partea apropiată a Lunii este bine studiată, pentru că o putem vedea. Astronauții au ajuns aici în 1969 (dacă e să luăm veridice aselenizările). Deși „faţa întunecată a Lunii” nu este vizibilă de pe Pământ, totuşi, ea nu este deloc „întunecată”. Acolo există şi noapte şi zi, ca şi pe Pământ, însă trebuie să reţineţi că o zi lunară durează aproximativ două săptămâni.
Cu sateliții moderni, astronomii au cartografiat complet suprafața lunară. O misiune chineză, Chang’e 4, explorează în prezent Bazinul Aitken din partea întunecată a Lunii. Cercetătorii speră că Chang’e 4 va răspunde la întrebările privind caracteristicile suprafeței craterului lunar.
Fiind protejată de civilizația tehnologică umană, partea întunecată a Lunii este „întunecată” din punct de vedere radio. Acolo, cercetătorii pot măsura semnale slabe din Univers care altfel ar fi fost bruiate. Chang’e 4, de exemplu, va putea observa undele radio de frecvență joasă provenind de la Soare sau dincolo de el, care sunt imposibil de detectat aici pe Pământ datorită activității umane, cum ar fi emisiunile TV și radio și alte forme de semnale de comunicare.
Cercetătorii doresc pe viitor să studieze craterele polare ale Lunii, unele dintre ele nevăzând niciodată lumina zilei. Ele sunt atât de adânci, încât lumina Soarelui nu a ajuns niciodată acolo. Dar cine ştie ce enigme se pot ascunde…