Toate obiectele neînsufleţite din lume imprimă evenimentele trecute la care au fost martore! Şi există oameni care le pot „citi”…

Obiectele neînsufleţite vorbesc? Se pare că da. Iar disciplina paranormală care se ocupă cu studiul acestor obiecte este denumită „psihometrie”.

În 1953, prezicătorul olandez Gerard Croiset a reuşit, cu ajutorul unei minuscule ţăndări de os, să facă o bună descriere a peşterii din care provenea osul, precum şi a mediului concret, a foştilor locuitori şi a unei ceremonii religioase la care acest os jucase un rol important. Corectitudinea tuturor datelor lui Croiset a fost confirmată de rectorul universităţii din Witwatersrand, care avea osul procurat dintr-o peşteră din Lesotho. Croiset a fost celebru în întreaga lume pentru eficienta asistenţă pe care a putut s-o acorde în mod constant poliţiei la elucidarea unor crime sau la investigaţii pentru găsirea unor persoane dispărute.

Se spune că şi contestatul magician, guru, filozof, hipnotizator şi în acelaşi timp ezoteric maestru, scriitor şi artist George Gurdjieff avusese talentul de a scoate informaţii din obiecte moarte. Gurdjieff a vorbit întotdeauna despre aşa-numite recipiente cu ştiinţă (de exemplu, obiecte, artefacte şi alte lucruri de cult), metodă prin care el ar fi dobândit cunoştinţe profunde.

Încă din anii ’40 s-a desfăşurat în Polonia o serie de teste în acest domeniu. Cu această ocazie au fost descoperite talente remarcabile. Astfel, prin simpla atingere a unui vârf de piatră din cultura magdalenică, vechi de 15.000 de ani, pe care i-l trimisese Stanislaw Poniatowski, profesor de etnologie la Universitatea din Varşovia, inginerul polonez Ştefan Ossowiecki, a putut să spună o serie de lucruri frapante. Ossowiecki, căruia arheologia preistorică îi era complet străină, a descris foarte detaliat viaţa cotidiană din paleolitic, inclusiv îmbrăcămintea, traiul, etc.

În cursul anilor următori, inginerul a fost în măsură să stoarcă de informaţii memoria a 32 de alte obiecte de muzeu. Pe bază de oase, cârlige pescăreşti, unelte din piatră, figuri din ceramică şi alte lucruri asemănătoare, el a făcut rost de adevărate depoziţii de martori oculari. Cele mai multe dintre obiecte un profan nu ar fi putut nici măcar să le identifice în vreun fel. Dacă Ossowiecki lua un obiect de mai multe ori în mână, el putea să precizeze noi detalii uluitoare.

Teoriile clare despre adevărata natură a psihometriei rare. Ele tind să susţină că obiectelor ar putea să le fie imprimate evenimente, imiţând engramele, care se formează în creierul nostru prin experienţă sau informaţii.