În anul 2016, scriam acest articol despre „camera de chihlimbar a ţarilor ruşi” – “Camera de chihlimbar a ţarilor ruşi” – comoara nazistă care a dispărut la sfârşitul celui de-al doilea război mondial! O explozie misterioasă a îngropat-o… – uan dintre cele mai mari enigme istorice, întrucât nici până la ora asta nu se ştie ce s-a întâmplat cu ea.
„Camera de chihlimbar a ţarilor” este o întreagă încăpere construită din chihlimbar ornamentat. Iniţial proprietatea regelui Frederick William I al Prusiei, ea a fost dăruită de acesta în 1716 aliatului său rus, ţarul Petru cel Mare, care fusese cucerit de „farmecul inexprimabil” al decoraţiilor sale strălucitoare. Petru a amplasat acest dar generos într-un palat de lângă capitala sa, St Petersburg, aducând-o la dimensiunile unei săli de banchet şi adăugându-i 24 de oglinzi şi o podea de sidef.
Două secole mai târziu, când au invadat Rusia în cel de-al doilea război mondial, nemţii au revendicat darul şi l-au dus în castelul de la Konigsberg (Kaliningrad) pentru reconstrucţie. După ce a fost pentru scurt timp expusă publicului, camera a fost demontată şi depozitată în pivniţele castelului înainte ca oraşul să fie distrus de bombardamentele britanice din august 1944. După război nu s-a mai găsit nicio urmă a acestei comori unice în pivniţele castelului bombardat. Dar unde se află ea? Există mai multe teorii cu privire la soarta camerei.
1) Camera de chihlimbar a rămas acolo în Konisberg. Deși cei mai mulţi spun că această cameră ar fi fost distrusă de bombele care au căzut peste Konigsberg, unele dovezi contrazic acest lucru. În peste 1000 de pagini de rapoarte întocmite de o anchetă sovietică timp de zece ani, niciun martor nu a atestat prezenţa unor mirosuri neobișnuite pe măsură ce orașul ardea din cauza bombelor. Ofițerii implicați în această anchetă credeau că ar fi imposibil să nu se simtă echivalentul a 6 tone de tămâie care să ardă dintr-o dată.
2) Ascunsă într-o mină de argint la graniţa cu Cehia. Helmut Gaensel a fost un vânător de recompense. La sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, el a urmărit locaţia camerei de chihlimbar. De la foşti ofițeri SS care trăiau în Brazilia el aflase o locație probabilă. Potrivit acestora, camera ar fi fost ascunsă într-o mină de 800 de ani, Nicolai Stollen, aflată lângă granița dintre Germania și Republica Cehă.
3) Ascunsă într-o lagună din Lituania. Primarul orașului Neringa din Lituania a crezut că această cameră de chihlimbar a fost ascunsă sub apele murdare ale unei lagune din apropiere. Potrivit lui Stasys Mikelis, soldații SS au fost văzuți încercând să ascundă cutii de lemn pe malul lagunei, aproape de sfârșitul războiului. Mikelis a adunat o echipă de cercetare în 1998 pentru a găsi comoara; din păcate, visul lui nu s-a realizat.
4) Pierdută într-o pădure din Bavaria. Georg Stein era un fermier de căpșuni, dar și un vânător de comori. El şi-a propus să găsească camera de chihlimbar, dar s-ar fi apropiat prea mult de ea, potrivit unor surse. Stein a spus că a descoperit o frecvență radio secretă, ascultând ultima comunicare despre transferul camerei de chihlimbar. Acest mesaj a fost transmis de la Castelul Lauenstein, la granița Turingiei, pe un traseu direct spre Elveția. În 1987, Stein a fost găsit mort în pădure; cadavrul lui a fost dezbrăcat, stomacul fiind deschis cu un bisturiu.
5) În oraşul Wuppertal (Germania). Pensionarul Karl-Heinz Kleine crede că știe locul unde se află „camera de chihlimbar” și cine a ascuns-o. Potrivit lui Kleine, administratorul șef nazist din Prusia de Est, Erich Koch, a ascuns comoara în orașul său natal, Wuppertal, în zona industrială Ruhr.
6) Scufundată în Marea Baltică. Nava Wilhelm Gustloff a fost scufundată în Marea Baltică, în noaptea de 30 ianuarie 1945, de către un submarin sovietic, care a trimis trei torpile. În afară de foarte mulţi refugiaţi, se crede că nava mai transporta şi celebra cameră de chihlimbar.
7) Într-un tren fantomă din Polonia. S-a spus mai demult că un tren nazist încărcat cu comori a fost pierdut în tunelurile secrete de sub un munte din Walbrzych (Polonia). Nimeni nu știe numele trenului, misiunea lui sau de unde venea încărcătura lui prețioasă. Unii spun că în tren s-ar fi aflat şi panourile din camera de chihlimbar. În 2015, doi bărbați, un german și un polonez, au susținut că au găsit trenul. Guvernul local din Walbrzych a refuzat să comenteze această pretindere.