Ce sunt aceste inele de beton ciudate construite de nazişti? Au folosite ele pentru „Clopotul”, o maşinărie nazistă inventată pentru călătoriile în timp?
Aceste inele imense de beton (pe care le puteţi vedea în stânga articolului) au fost construite de germani în timpul al doilea război mondial pe coasta Mării Barents (pentru necunoscători, Marea Barents este localizată la marginea Oceanului Arctic, între Norvegia şi Rusia). Timp de decenii întregi, armata sovietică a limitat accesul la ele, imediat după terminarea războiului, alimentând astfel speculațiile cu privire la scopul lor. Diverşi conspiraţionişti au afirmat că aceste inele ar fi putut fi folosite ca fundamente pentru testarea unor arme naziste incredibile și pentru dispozitivele antigravitaţionale.
Astfel, se crede că inelele de beton au servit ca puncte de lansare a OZN-urilor naziste, farfurii zburătoare care foloseau tehnologii antigravitaţionale şi care au fost ulterior capturate de către Statele Unite și Uniunea Sovietică. Scepticii spun însă că aceste „OZN-uri naziste” nu reprezintă altceva decât o invenţie a conspiraţioniştilor, având în vedere faptul că naziștii au fotografiat şi filmat toate experimentele lor tehnologice; dar aceste fotografii şi filme nu au apărut, ceea ce înseamnă că ori au fost extrem de bine ascunse, ori ele nu au existat niciodată.
Există însă persoane care susţin că inelele de beton au fost folosite de nazişti pentru a susţine un dispozitiv incredibil dezvoltat de oamenii de ştiinţă germani, „Clopotul”, un obiect metalic în formă de clopot, care a fost dezvoltat în Polonia (vezi imaginea de mai jos). Mașina era atât de puternică încât proiectul s-a încheiat cu uciderea a circa 60 de oameni de ştiinţă care lucrau la ea. „Die Glocke” era un obiect de metal greu, ce avea 5 metri înălțime și 3 metri în diametru. Descris de către un jurnalist polonez și istoric militar, pe baza unei mărturii a unui general SS, „Clopotul” avea în interior doi cilindri de plumb (de 2,5 cm grosime), care conțineau un metal lichid numit Xerum 525 (ce arăta ca mercurul, dar strălucea violet). Pentru funcţionare, aparatul folosea cantități mari de energie electrică. Se pare că acest „Clopot” ar fi putut fi folosit pentru a călători în trecut (nu şi în viitor), „îndoind” gravitaţia.
Însă, cei mai mulţi spun că inelele de beton au fost folosite pur şi simplu ca fortificatii pentru piesele de artilerie. Oare aşa să fie?
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Aceste inele imense de beton (pe care le puteţi vedea în stânga articolului) au fost construite de germani în timpul al doilea război mondial pe coasta Mării Barents (pentru necunoscători, Marea Barents este localizată la marginea Oceanului Arctic, între Norvegia şi Rusia). Timp de decenii întregi, armata sovietică a limitat accesul la ele, imediat după terminarea războiului, alimentând astfel speculațiile cu privire la scopul lor. Diverşi conspiraţionişti au afirmat că aceste inele ar fi putut fi folosite ca fundamente pentru testarea unor arme naziste incredibile și pentru dispozitivele antigravitaţionale.
