Misterul comorii lui Brâncoveanu

5.030 vizualizari

brancoveanuOlăneştiul şi împrejurimile au reprezentat un loc de refugiu, dar şi o zonă de rezistenţă împotriva valurilor de năvălitori. Aşa se explica, probabil, şi faptul că poalele muntelui sunt străjuite pur şi simplu de mănăstiri. Fiecare cu istoria şi farmecul ei. Dintre ele, două poartă povara comorilor ascunse. Iezer şi Pahomie. Prima, mănăstire de maici, aşezată pe curbura caldă a muntelui, a doua, un fost schit de călugări, ascuns în inima unei stânci.

La Iezer, se spune, comoara ar fi fost încredinţată maicilor de către însuşi principele Constantin Brâncoveanu, acum aproape 300 de ani. Figură marcantă a istoriei românilor, Brâncoveanu (1688-1714) a fost prins, pe toată perioada domniei, între marile lupte şi orgolii habsburgice şi otomane. Când raporturile cu austriecii s-au îmbunătăţit, Brâncoveanu a primit, în 1695, titlul de „principe al Sfântului Imperiu”, însă problemele grele au început să apară din partea turcilor. Domnitorul a încercat să câştige şi să păstreze bunăvoinţa înaltei Porţi, pe care o plătea cu pungi grele de aur. Drept urmare, în anul 1699, sultanul i-a acordat domnia pe viaţă. Nestatornici însă în gândurile lor, mai-marii Imperiului l-au pus pe Brâncoveanu în mai multe situaţii periculoase. În anul 1703 a fost chemat pe neaşteptate la Poartă şi acuzat de necredinţî faţă de sultan. Cu dibăcia vorbelor, dar mai cu seamă cu daruri bogate, a izbutit să scape şi să se întoarcă teafăr în ţară. Această întâmplare a reprezentat însă un puternic semnal de alarmă pentru Prinţul aurului – Altin Oglu – cum era numit în epoca Brâncoveanu. Indiferent de soarta lui, aurul avea să rămână în ţară. Se pare că acesta a fost momentul în care, pentru protecţia comorilor, principele le-a încredinţat unor supuşi credincioşi.

Comoara de la Iezer nu a fost niciodată estimată. După tragica moarte a lui Brâncoveanu şi a descendenţilor săi, la 1714 – moarte hotărâtă de aceeaşi înalta Poartă -, Mănăstirea Iezer a fost atacată de turci. Cronicile spun că atacatorii căutau comoara şi că maicile au refuzat să dezvăluie locul unde era ascunsă. Toate slujitoarele Domnului au fost masacrate, iar mănăstirea arsă din temelii. S-a presupus că aurul Brâncovenilor a ajuns astfel tocmai pe mâinile celor de care îl protejase. Dar nu există nicio confirmare. La fel de bine ar putea fi încă la Iezer, sub protecţia muntelui şi a lui Dumnezeu.