Odată cu prăbuşirea Germaniei, conducătorii fascişti au încercat să ascundă o cantitate de aur în valoare de 7,5 miliarde de dolari şi mii de capodopere inestimabile furate. Cea mai mare parte a tezaurului nu s-a recuperat niciodată, deşi – în mod surprinzător – unele piese au fost descoperite într-un orăşel din Texas în 1990.

Rămâne necunoscută până în ziua de astăzi soarta celebrei „camere de chihlimbar a ţarilor”, o întreaga încăpere construită din chihlimbar ornamentat. Iniţial proprietatea regelui Frederick William I al Prusiei, ea a fost dăruită de acesta în 1716 aliatului său rus, ţarul Petru cel Mare, care fusese cucerit de „farmecul inexprimabil” al decoraţiilor sale strălucitoare. Petru a amplasat acest dar generos într-un palat de lângă capitala sa, Sankt-Petersburg, aducând-o la dimensiunile unei săli de banchet şi adăugându-i 24 de oglinzi şi o podea de sidef.

Două secole mai târziu, când au invadat Rusia în cel de-al doilea război mondial, nemţii au revendicat darul şi l-au dus în castelul de la Konigsberg pentru reconstrucţie. După ce a fost pentru scurt timp expusă publicului, camera a fost demontată şi depozitată în pivniţele castelului înainte ca oraşul să fie distrus de bombardamentele britanice din august 1944.

După război nu s-a mai găsit nicio urmă a acestei comori unice în pivniţele castelului bombardat. Circulau nenumărate zvonuri conform cărora naziştii ar fi făcut-o dispărută îmbarcând-o pe un vas, ulterior scufundat de un submarin sovietic.

În cele din urmă, anumite dovezi din 1959 păreau să indice că fusese ascunsă într-o salină folosită pentru depozitarea şi altor lucrări de artă. Când însă anchetatorii s-au apropiat de presupusa ascunzătoare, s-a produs o explozie misterioasă care a inundat puţul minei, făcând imposibilă salvarea comorii.