Cazul OZN-ului prăbuşit la Socorro (SUA): extratereştrii OZN-ului arătau ca nişte oameni obişnuiţi! Armata SUA recunoaşte autenticitatea cazului…

În „Enciclopedia Gale a fenomenelor paranormale” a găsit un eveniment ufologic care merită a fi povestit. Aşadar…

În 24 aprilie 1964, la Socorro, New Mexico (SUA) poliţistul Lonnie Zamora urmărea pe autostrada 85 un şofer vitezoman când a auzit un huruit şi a văzut flăcări într-o zonă izolată, unde se afla un depozit de dinamită. Omul legii a decis să abandoneze cursa şi să se îndrepte cu maşina spre locul unde credea că s-ar fi produs o explozie.

Extratereştrii arătau ca nişte oameni obişnuiţi?

După ce a mers pe un drum puţin umblat, printr-o regiune pustie, plină de dealuri şi vâlcele, şi a ajuns la fata locului, Zamora a văzut ceea ce iniţial a crezut că ar fi un autoturism răsturnat. În acel moment el se afla la circa 270 de metri de scena presupusului accident. A zărit două siluete în salopetă, despre care a presupus că ar fi ocupanţii maşinii răsturnate. Ulterior, poliţistul va preciza în raportul său: „Am zărit două persoane în salopete albe, foarte aproape de obiect. Una dintre acele persoane a părut la un moment dat că se uită direct la maşina mea, arătându-se pe loc surprinsă şi începând să se agite. M-am îndreptat, la volanul maşinii mele, spre cele două persoane, cu gândul să le ajut. Le-am observat mai bine atunci când m-am oprit spre a mă uita la obiect. Nu-mi amintesc ca ele să fi avut vreun semn particular… nu purtau nimic pe cap. Păreau a fi nişte oameni normali, dar de statură mai mică, de parcă ar fi fost doi adulţi scunzi sau doi copii mai răsărit”.

OZN-ul producea un zgomot extrem de puternic

Zamora a transmis dispeceratului, prin radio, coordonatele accidentului şi apoi a continuat să se apropie de automobil şi ocupanţii acestuia. Aflat la circa 50 de metri de viroaga unde se aflau aceştia, poliţistul a oprit motorul şi şi-a continuat drumul pe jos. Realiza deja că descoperise altceva decât un automobil răsturnat: era un obiect de forma unui ou sprijinit pe patru traverse, de sub care ieşeau flăcări şi fum. Poliţistul a auzit un huruit puternic şi, temându-se că obiectul era pe cale să explodeze, a fugit să se adăpostească după maşină, lovindu-se la picior şi pierzându-şi pe drum ochelarii. În raportul său, Zamora preciza: „Era un zgomot foarte puternic… Nu semăna cu zgomotul de avion… La început avea o frecventă joasă, apoi creştea în intensitate, devenind tot mai puternic… Obiectul a început să se înalţe spre cer, foarte încet. Flacăra care-l înconjura era albăstruie şi la bază avea o tentă portocalie”.

Ghemuindu-se în spatele maşinii şi punându-şi mâna streaşină la ochi, poliţistul a văzut cum obiectul se ridică până la circa 5-6 metri de sol. Flăcările şi fumul încetaseră să mai înconjoare obiectul şi Zamora a putut vedea un model pe una dintre laturile acestuia. Semnele erau roşii şi aveau forma unei semilune cu o săgeată verticală şi o linie orizontală dedesubt. OZN-ul a staţionat în aer timp de câteva minute şi apoi s-a îndepărtat spre sud, urmând conturul vâlcelei.

După câteva minute, sergentul Chavez de la Politia Statului New Mexico a sosit la fata locului, răspunzând apelului făcut de Zamora prin radio. El nu a văzut obiectul, dar a observat pe pământ unele urme şi câteva tufişuri arse, în zona unde colegul său susţinea că se aflase obiectul.

Forţele Ariene Americane investighează evenimentul

Forţele Aeriene Americane a trimis la Socorro investigatori de la Baza Aeriană Wright-Patterson din Ohio. Aceştia au precizat următoarele amănunte: „Nu existau avioane sau elicoptere neidentificate în zonă; observatorii de la instalaţiile radar sesizaseră 770 de puncte luminoase neobişnuite sau neidentificate; nu existau alte indicii ale posibilei aterizări în afara unor amprente pe sol, la locul indicat de Zamora. Analizele mostrelor de sol nu au relevat materiale necunoscute şi niciun nivel mai ridicat al radiaţiilor. Analizele de laborator ale tufişurilor arse nu au relevat vreo substanţă chimică ce s-ar fi putut afla în compoziţia vreunui combustibil”.

E greu să crezi că ar fi o farsă

În raportul adresat dr. Donald H. Menzel, un sceptic în privinţa OZN-urilor, dr. J. Allen Hynek, consultant ştiinţific al Proiectului Blue Book (investigaţia oficială a Forţelor Aeriene Americane asupra fenomenului OZN), scria: „Aş vrea să pot pune în evidenţă ipoteza că a fost vorba de o farsă sau de o halucinaţie. Din păcate, nu pot. Am discutat îndelung cu principalii martori şi, dacă nu cumva cunoaşterea de care dispun asupra naturii umane este eronată, aş susţine că (Lonnie Zamora) nu e genul de om pus pe farse. Pur şi simplu este un poliţist bun, onest… căruia întreaga chestiune i-a displăcut, deoarece l-a împiedicat să-şi facă norma de amenzi rutiere pe ziua respectivă. Nu este o persoană înzestrată cu prea multă imaginaţie, ci, dimpotrivă, e un om cu picioarele pe pământ şi nici pe departe nu e un vorbăreţ…”

Investigatorul evenimentului ar fi mers pe ipoteza halucinaţiei, dacă nu ar exista urmele de pe sol şi vegetaţia arsă. Cazul rămâne unul dintre cele mai solide dosare din cadrul Proiectului Blue Book şi din analele cercetării ufologice.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.