Orgoni Crystal

 

Misterul OZN-ului care s-a scufundat într-un lac de gheaţă din Rusia cu incredibila viteză de 7.000 de km/h! Cică ar fi fost construit din titan…

1816

blankOZN-urile au fost observate pretutindeni: sol, atmosferă, stratosferă, hidrosferă și spațiul cosmic. Pretutindeni, OZN-urile sunt capabile de performanțe care depășesc tot ce ne permite să imaginăm competența noastră tehnologică. Activitatea cosmică a OZN-urilor este semnalată de astronomi și astronauți, martori cu pregătire specială. În asemenea împrejurări, trebuie să recunoaştem că aparițiile nu se pot explica prin cauze naturale.

În acest articol, vă voi prezenta două cazuri de OZN-uri care s-au scufundat în ape (mare, lacuri, râuri).

Cazul 1: OZN scufundat în Lacul Lagoda (Rusia), dar apoi s-a înălţat din nou la cer

În iarna anului 1961, s-a produs un eveniment ciudat în Rusia: un corp necunoscut a coborât în picaj cu peste 7.000 km/oră, a străpuns o gaură cu diametrul de aproximativ 100 metri în gheața groasă de peste un metru a lacului Ladoga (lângă Leningrad, în fosta URSS). OZN-ul s-a scufundat în lac, şi apoi a decolat din nou, conform martorilor.

Gheața din zonă a căpătat o radioactivitate sporită și o culoare verzuie, caracteristică oxizilor de titan descoperiți la analiza eșantioanelor. Oamenii folosesc titanul la elaborarea aliajelor dure. Cât de dur este aliajul unui aparat de zbor care străpunge un metru de gheață cu 7.000 km/oră, se plimbă nestingherit prin apa lacului și decolează din nou? Cert este un lucru: structuri din aliaje dure, realizate de om, după impactul cu solul la 5-6-700 km/oră arată extrem de departe de ceva care ar fi din nou în stare să decoleze.

Cazul 2: OZN-ul scufundat într-un râu din Brazilia

Alt OZN, probabil în dificultate, a dispărut la 31 octombrie 1963, în apele râului Peropava, lângă localitatea Iguape (statul Sao Paulo, Brazilia). Sub ochii încremeniți a câtorva zeci de martori, un disc lenticular, cu aparență metalică și grosime de un metru, având aproximativ 5 metri diametru, a apărut în zbor deasupra râului. Părea să aibă dificultăți cu menținerea înălțimii și poziției de zbor, iar din interior se auzeau sunete înăbușite, ca niște bătăi. Discul a trecut peste o casă, a lovit trunchiul unui palmier, lăsând o tăietură adâncă, s-a înclinat, a pornit în sus, a glisat pe un bord și s-a prăbușit în râu. Apa s-a tulburat și s-a învolburat, fierbând înăbușit cam o oră după ce discul deja se scufundase. Deși căutat cu mijloace specializate (inclusiv scafandri), discul nu a fost găsit. A fost acoperit de mâl? A fost purtat de curent spre ocean? A fost „reparat” și a decolat? Nu se știe…