Întâlnirea terifiantă a unei cititoare a site-ului cu „Hat Man”: „Mi-a făcut semn cu arătătorul să tac din gură, în timp ce se încrunta la mine…”

  •  
  •  
  •  
  •  

Vorbind recent despre „oamenii-umbră” („Shadow Man”) şi „Hat Man” (“Hat Man” sau “Oamenii-fantomă cu pălărie” – sunt fiinţe anorganice care trăiesc într-o dimensiune paralelă?), am primit un mesaj de la o cititoare a site-ului, în care îmi povesteşte experienţa ei cu un om-umbră / om-fantomă cu pălărie, ceea ce arat încă o dată că aceste fiinţe chiar există şi nu reprezintă doar imaginaţia cuiva. Apropo, în curţile de justiţie, mărturiile martorilor sunt acceptate ca probe. Îi mulţumesc încă o dată cititoarei pentru ceea mi-a trimis:

* Văzând postarea dumneavoastră despre „Hat Man” am hotărât să povestesc și întâmplarea mea cu aceste ființe sau ce sunt ele.

* Acum 2 ani eram în apartamentul nostru din Timișoara eu împreună cu iubitul meu (…) Şi pe la ora 2-3 noaptea eu vizionam un film pe canapea, iubitul meu dormind. La o secvență amuzantă a filmului, am început să râd singură, iar în momentul acela am simțit că cineva mă privește.

* Am crezut că este doar în imaginația mea și nu am dat prea multă atenție, după alte câteva minute iarăși a fost ceva amuzant și am râs pentru a doua oară. Atunci, în fața mea am văzut o siluetă destul de înaltă… totul era negru nu se observa foarte bine fața decât pălăria neagra, ochii roșii și o încruntătură.

* Am înlemnit, nu credeam că e real. Mi-a făcut semn cu arătătorul să tac din gură, în timp ce se încrunta la mine. De frică și de groază nu am mai reacționat și am văzut cum se întoarce și pleacă spre ieșire.

* După ce am realizat că a dispărut, efectiv am urlat la iubitul meu să aprindă lumina în cameră și să vină sa mă ia de pe canapea pentru că nu mă puteam opri din plâns.

* Știu că atunci a trebuit să aprind tămâie în casă la ora aia din noapte, doar ca să reușesc să adorm. După acea noapte, nu am mai văzut acea ființă, dar simțeam o prezență ciudată în casă mai ales când eram singură.

* Nu am mai spus nimănui la vremea respectivă despre această senzație decât iubitului meu. El nu simțea nimic ciudat.

* A trecut august și la jumătatea lui septembrie a venit sora mea în oraș pentru că începea școala. După 2 săptămâni, m-am trezit cu ea că îmi zice că simte ceva ciudat în casă. Am rămas stană de piatră când am auzit că și ea simte la fel, ea neștiind de ceea ce eu am pățit.

* I-am povestit tot și am hotărât să aprindem în fiecare seară tămâie în casă și să ne rugăm, iar după ceva vreme acea senzație stranie a dispărut. Nu s-a mai repetat sentimentul acela ciudat de atunci.

* Totuși, nu cred că a fost doar în mintea mea, lucru confirmat și de sora mea care a simțit la fel deși nu știa situația. Poate și datorită faptului că am trecut prin asta, cred persoanele care trec prin lucruri similare sau situații mai ciudate și neînțelese de unele persoane.

* Nu am povestit până acum decât familiei această întâmplare, deoarece multe persoane nu cred și decât să fiu făcută nebună sau paranoică am preferat să tac, dar când am văzut că ați postat despre aceste ființe am decis să spun și eu povestea mea pentru că poate mai sunt persoane care au trecut prin asta și nu au curajul să povestească, la fel cum am fost și eu, și asta doar ca să nu fie judecați.

* Vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vorbi despre întâmplarea mea ciudată. O zi frumoasă și liniștită!

Aşa cred şi eu… Din păcate, în ziua de astăzi, asemenea evenimente „paranormale” sunt trăite de unii oameni, însă marea majoritate preferă să le ţină în ei, pentru a nu fi judecaţi ca „nebuni” de către societate.


  •  
  •  
  •  
  •  

Lasă un comentariu