Celebra piesă de teatru „Macbeth” a lui Shakespeare e cu adevărat blestemată, căci produce doar accidente şi moarte! Iar descântecele vrăjitoarelor din piesă sunt adevărate!

Sunt mulţi oameni de teatru care sunt convinşi că celebra tragedie a lui Shakespeare „Macbeth” a fost blestemată de la bun început. Se presupune că Shakespeare ar fi scris-o ca să-l impresioneze pe regele scoţian James I, pentru că este mai scurtă decât celelalte piese ale lui şi se ştia despre rege că se plictiseşte repede. Acţiunea este plasată în ţinutul natal al regelui, în Scoţia, şi face referiri la vrăjitorie (regele scrisese o carte despre demonologie). Se spune că descântecele rostite de vrăjitoare în piesă sunt autentice, iar vrăjitoarele adevărate s-au simţit jignite de această împrejurare şi au blestemat piesa.

Piesa a avut probleme chiar înainte de premieră. Hal Berridge, actorul care urma s-o interpreteze pe Lady Macbeth la premieră, a murit cu puţin timp înainte de aceasta, la 7 august 1606, şi William Shakespeare a fost nevoit să joace chiar el în piesă în locul lui. Iar o Lady Macbeth supraponderală şi bărboasă era fireşte, o privelişte demnă de reţinut.

Într-un spectacol ţinut la Amsterdam, în anul 1672, actorul care juca rolul lui Lady Macbeth a folosit un pumnal adevărat şi l-a înjunghiat pe actorul care juca rolul lui Duncan.

În 1721, un nobil din public s-a ridicat în timpul spectacolului şi a traversat scena ca să stea de vorbă cu prietenii lui, aflaţi de partea cealaltă a scenei. Lucrul acesta i-a înfuriat pe actori, care au folosit săbiile de scenă ca să-i dea afară pe nobil şi pe prietenii acestuia. Aceştia s-au întors curând însoţiţi de poliţie şi au dat foc teatrului care a ars până în temelii.

Abraham Lincoln le-a citit câteva pasaje din Macbeth prietenilor săi, în timp ce călătorea pe fluviul Potomac şi apoi pe Fluviul Queen, în ziua când s-a încheiat războiul civil. Cinci zile mai târziu a fost ucis.

În 1947, Harold Norman a fost înjunghiat în lupta cu săbiile de la sfârşitul piesei şi a murit în urma rănilor căpătate. Fantoma lui mai bântuie şi acum în Teatrul Colliseum din Oldham, unde s-a produs accidentul.

În 1953, Charlton Heston a suferit arsuri în zona inghinală şi pe picioare la premiera unui spectacol în aer liber cu Macbeth în Bermuda. Fumul şi flăcările create de soldaţii care incendiau castelul lui Macbeth au făcut publicul să fugă îngrozit.

Iar punerea în scenă pe Broadway a lui Macbeth din 1988, în care au jucat Glenda Jackson şi Christopher Plummer, a stabilit mai multe recorduri. S-au înregistrat: trei regizori, şase directori de scenă, doi arhitecţi de lumini, şase modificări de distribuţie şi o mulţime de boli şi accidentări, printre care douăzeci şi şase de bolnavi de gripă, ligamente rupte şi întinse, accidente în zona inghinală.

Oamenii de teatru ştiu de acest blestem şi evită să pronunţe numele piesei în incinta unui teatru. Îi spun „piesa scoţiană”, „tragedia scoţiană”, sau simplu „piesa”. Dacă din întâmplare cineva rosteşte titlul piesei în incinta teatrului, acesta trebuie să părăsească imediat încăperea, să se învârtă în loc de trei ori, să scuipe pe podea, iar după aceea să bată la uşă şi să ceară permisiunea de a reintra în cameră.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.