Poveştile cu vrăjitoarele zburând pe cozi de mătură sunt adevărate! Numai că vrăjitoarele se drogau…
În Evul Mediu, cel mai de seamă atribut al oricărei ceremonii vrăijtoreşti era un elixir sau o unsoare preparată din extracte de măselariţă, mătrăgună sau ciumăfaie. Răsfoind rapoartele autentice, foarte numeroase, ale vremii, constatăm că vrăjitoarea, după ce-şi aplica intern sau extern preparatul respectiv, cădea în transă. În cursul acestei stări, intoxicata era pradă unor halucinaţii şi reacţii psihice anormale. În astfel de, rapoarte, multe provenite de la celebre procese ale unor vrăjitoare, acestea povesteau cum părăseau încăperea prin hornul casei şi zburau undeva, pe un vârf de munte, la sabatul vrăjitoarelor, vehiculul cu care se deplasau fiind banala coadă de mătură.
Încercând o explicaţie pentru aceste afirmaţii fantastice ale vrăijtoarelor, trebuie să spunem că, în realitate, reacţiile unor persoane intoxicate cu preparate conţinând substanţe de tip droguri ca atropina şi scopolamina, sunt tipice şi confirmă aceste „poveşti”, mai ales dacă este vorba de o intoxicaţie colectivă. Astfel, în momentul în care unul dintre intoxicaţi face ceva deplasat, ceilalţi îl imită. În cursul stării de transă, intoxicatul are impresia că se transformă într-un animal, începând să umble în patru labe şi să se comporte corespunzător. Imediat, ceilalţi, au impresia că ar suferi exact aceeaşi transformare şi îl imită pe cel ce a început.
În faza finală a intoxicării sunt caracteristice manifestări aberante, ca rezultat al blocării de către scopolamină a inhibiţiilor normale existente la nivelul scoarţei. După perioada de excitaţie, urmează o fază în care intoxicatul cade într-un somn adânc, care durează de la patru până la şase ore, din care, odată trezit, se simte slăbit, incapabil să gândească logic şi nu-şi poate aminti decât cu mari lacune câte ceva din trăirile avute.
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
În Evul Mediu, cel mai de seamă atribut al oricărei ceremonii vrăijtoreşti era un elixir sau o unsoare preparată din extracte de măselariţă, mătrăgună sau ciumăfaie. Răsfoind rapoartele autentice, foarte numeroase, ale vremii, constatăm că vrăjitoarea, după ce-şi aplica intern sau extern preparatul respectiv, cădea în transă. În cursul acestei stări, intoxicata era pradă unor halucinaţii şi reacţii psihice anormale. În astfel de, rapoarte, multe provenite de la celebre procese ale unor vrăjitoare, acestea povesteau cum părăseau încăperea prin hornul casei şi zburau undeva, pe un vârf de munte, la sabatul vrăjitoarelor, vehiculul cu care se deplasau fiind banala coadă de mătură.
