Un martor ocular descrie atmosfera emoţionantă de pe 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia: „Oraşul e numai om şi drapele”

1.913 vizualizari

Pentru că azi, 1 decembrie 2018, sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia din 1918, m-am gândit să prezint mărturia unui martor ocular (Dr. Dominic Stanca) de la acele evenimente istorice, aşa cum putem citi într-un număr din revista „Magazin istoric” din 1968.

Trenuri speciale aduceau la Alba Iulia mulţimea de oameni îmbrăcaţi în straie de sărbătoare (…) Suntem cu toţii într-un vagon de clasa a treia. Pretutindeni vezi oameni veseli, plini de nădejde; chiote de veselie se aud (…) În ferestrele vagoanelor fâlfâie drapele tricolore în bătaia vântului de iarnă; în vagonul vecin, un clarinet şi o goarnă îşi ţipa vioi acordurile unui marş naţional. Oamenii cântă, chiotesc vesel. În gări alte mulţimi urcă în trenul supraîncărcat şi împodobit cu brad verde şi cu drapele naţionale.

Intrăm în Simeria. În gară, mulţimea uriaşă de oameni aşteaptă sosirea trenului dinspre Arad. Cântece naţionale, pălării, braţe se ridică în aer. În faţa peronului, flăcăi tineri joacă dansuri populare. Se zguduie pământul sub bătaia ritmică a picioarelor. Urcăm apoi în garnitura de la Arad. Cu trenul acesta vine şi delegaţia socialiştilor români din Budapesta. În uşa compartimentului lor este înfipt un steguleţ roşu, brodat la margini cu fire de aur.

Seara ajungem la Alba Iulia. Gardă puternică formată din moţi ţine rânduiala sub comanda căpitanului Medrea. Trenurile care sosesc din toate colţurile Ardealului şi Banatului varsă mulţime mare de oameni pregătiţi de sărbătoare. Zăpada proaspătă, căzută astă-noapte, este călcată în picioare. Niciun foc nu se mai află în tot oraşul. Mulţime nesfârşită de ţărani în straie albe şi curate, împodobiţi cu ramură de brad, cu panglici tricolore şi cu steaguri. Consiliile se ţin lanţ în camerele de la etaj ale hotelului (…) Noaptea nimeni nu doarme.

1 decembrie 1918… Oraşul e numai om şi drapele. Mai mult de una sută de mii de oameni au grăbit să se adune, la sunetul goarnei de chemare, pentru marea sărbătoare a libertăţii. Drumul care duce în cetatea lui Mihai este păzit de moţii lui Iancu, îmbrăcaţi în straie albe. Deasupra porţii de intrare a cetăţii, un uriaş drapel tricolor îşi fâlfâie faldurile în vânt, atingând în jocul lui mica deschizătură a celulei în care a vegheat ultimele ceasuri Horea.

Oraşul este un furnicar de oameni. Cântece, fanfare, chiote străbat de pretutindeni. Sfatul National s-a sfârşit. Mulţimea pleacă spre case, cu vraja celor nouă puncte ale adunării. Plecăm şi noi spre munţii înalţi, în Valea Jiului (…) Abia încăpem în garnitura tixită de lume, vuiesc vagoanele de cântece. Pe şoseaua naţională coloane de oameni mărşăluiesc cântând şi chiotind spre noi.

Am ajuns în Simeria. Coborâm. Mulţime de oameni furnică pretutindeni. Garnitura de Budapesta stă pe linia a treia. Acum vine încet spre ea, pufăind, locomotiva. Parângul, Retezatul strălucesc în raze de argint în ochii sufletului meu. Locomotiva pleacă gâfâind şi aruncând suluri de fum negru, Cântece, chiote, sunete de fanfară străbat în afară. Din ferestrele larg deschise şi din uşile vagoanelor, ciorchini de oameni fâlfâie năframe albe şi steaguri tricolore. Mă impresionează acest tablou. Privesc îndelung cum se pierde în zare trenul…

Surse: Revista „Magazin istoric” nr. 11/noiembrie 1968 (scanarea si adaptarea proprie a textului)
Foto: Revista „Magazin istoric” nr. 11/noiembrie 1968