De prea multe ori, noi credem că istoria modernă a omenirii se întinde doar cu câteva mii de ani în urmă, că sumerienii, babilonienii şi mesotopamienii au inventat scrisul, matematica şi alte ştiinţe moderne de doar câteva milenii. De ce suntem „obligaţi” să credem aceste lucruri, când zeci (dacă nu sute) de artefacte dovedesc chiar contrariul!?
Doctorul Javier Cabrera Darquea, medic în Ica, Peru (Peru, pământ frământat de mistere, Marcahuasi, Cerra Galan, Nazca, Tiahuanaco, pentru aviatori mai există nume de legendă legate de zăpezile Anzilor, şi de cerul Anzilor, Mermoz, Guillaumet, Saint-Exupery); – deci doctorul Cabrera, este în posesia unei colecţii de circa 15 000 pietre uriaşe, găsite în peşterile şi mormintele din împrejurimi, pe a căror suprafeţe sunt gravate, de jur împrejur, cu linii fine, scene greu de crezut: hărţi ale unor locuri identificate cu Terra în era secundară; oameni vânând dinozauri, stegozauri, iguano-doni; într-o veritabilă kinogramă de imagini vedem un transplant de inimă la om; şi, din nou, Homo sapiens contemporan cu marii saurieni (vezi revista „Paris Match” din 1973). Vechimea estimată a imaginilor gravate: 40-50 milioane ani. Adică, atunci când nici măcar strămoşii oamenilor moderni nu existau.
Să mai dau exemple? Cubul metalic cu muchii rotunjite, găsit într-un bloc de cărbune din Vocklabruck, Austria şi care are o vechime de zeci de milioane de ani. Sau „cuiele“ din oţel inox şi ghemele din sârmă de aur, scoase în cariere din Anglia şi California, din rocă formată acum 50 milioane de ani.
Aşadar, cine suntem? De unde venim? De când venim, ca să ajungem unde am ajuns?