„Biblioteca pierdută a Kremlinului” – conţinea sute de cărţi secrete şi artefacte nemaivăzute, care ar fi putut schimba istoria omenirii! Dar totuşi, ea pare pierdută pentru totdeauna…

Sub labirinturile Kremlinului din Moscova se află un secret care i-a derutat pe exploratori de secole: legendara biblioteca pierdută a Rusiei, una dintre cele mai mitice comori dispărute din istorie. Această colecție străveche de știri oculte și cunoștințe interzise a fost asamblată în secolul al XVI-lea, la apogeul expansiunii imperiale a Moscovei sub țarul Ivan cel Groaznic, biblioteca fiind plină de relicve jefuite de Imperiul Rus. În ultimii săi ani de nebunie, consumat de paranoia, Ivan a ascuns o mare parte din colecție în temnițele sigilate de la Kremlin pentru a o feri de inamicii reali și imaginați.

După moartea lui Ivan, complexul subteran a fost pierdut de secole. Astăzi, biblioteca interzisă rămâne una dintre cele mai legendare comori pierdute din istorie – o „gaură de vierme” mistică pentru erezii antice, profeții întunecate și cunoștințe secrete oculte.

Ţarul Ivan al III-lea, cel care a condus Rusia între 1462 și 1505, s-a căsătorit cu Sofia Palaiologina în 1472, ea fiind nepoată a ultimului împărat bizantin. Zestrea ei a inclus multe manuscrise rare și cărți din bibliotecile din Constantinopol și Alexandria. Fiul lui Ivan, Vasili al III-lea, a extins colecția bibliotecii. În 1518, savantul grec Maximus Grecul a vizitat Moscova și i s-a arătat biblioteca de către Vasili. A fost uimit de amploarea cărților grecești, care depășeau chiar și bibliotecile Greciei. Dar sub Ivan al IV-lea (1530 – 1584), cunoscut sub numele de Ivan cel Groaznic, biblioteca a crescut la proporții mitice. În timpul domniei sale, Ivan și-a extins în mod agresiv granițele Rusiei spre est în Siberia și spre sud până la Marea Caspică. Prin aceste cuceriri, multe texte și artefacte antice au fost aduse la Moscova și adăugate bibliotecii.

În timp ce conținutul complet al miticei biblioteci pierdute s-ar putea să nu fie cunoscut niciodată, legendele spun că ea ar conține scrieri și artefacte adunate din toată Europa, Asia, Africa și Orientul Mijlociu. Se spunea că biblioteca deține multe texte prețioase din marile biblioteci antice ale Greciei și Romei. Acestea includeau:
* Manuscrise originale ale pieselor pierdute ale lui Eschil, Sofocle și Euripide;
* Dialoguri filosofice necunoscute ale lui Platon și Aristotel;
* Legendara a doua carte pierdută din Poetica lui Aristotel;
* Tratate de geometrie și matematică ale lui Euclid și Arhimede care nu au fost păstrate în altă parte;
* Texte medicale latine rare ale lui Galen și Hipocrate din Biblioteca din Alexandria;
* Misteriosul manual alchimic grecesc antic cunoscut sub numele de Physika kai Mystika;

Textele creștine timpurii au ocupat un loc proeminent şi ele, ca de exemplu:
* Evanghelia Evei – demult pierdută, care detalia Creația din perspectiva ei;
* Evanghelia interzisă a lui Iuda Iscariotean, înfățișându-l drept cel mai apropiat confident al lui Iisus;
* Apocrifonul lui Iacov, în care Iisus a împărtășit învățături gnostice secrete;
* Cărți și scrisori profetice atribuite apostolilor Toma, Bartolomeu și Matei;
* Cartea secretă a lui Ioan, care se dezvăluie mistic, din biblioteca gnostică Nag Hammadi;
* Texte istorice pierdute de la istoricul evreu-roman din secolul I, Josephus.

Teme oculte – se zvonește că biblioteca adăpostea multe cărți rare despre arte ezoterice, inclusiv:
* Cartea Egipteană a Morților, care conține vrăji magice și incantații antice;
* Tăbliţa de smarald, gravată cu formula alchimică secretă a magicianului Hermes Trismegistus;
* Cartea antică mongolă Ovnanycer, despre care se spune că deține puteri de profeție;
* Lucrări despre mistica iudaică și Cabala din școlile din Babilon și Egipt;
* Cartea lui Soyga, un tratat despre demonism, compusă în Anglia în anii 1500:
* Steganographia lui Johannes Trithemius, care ascunde ritualuri mistice într-o formă cifrată.

Clasici ale antichității chineze – din China, textele includeau:
* Istoria secolului al II-lea î.Hr. – înregistrările marelui istoric Sima Qian;
* Epopeea – colecție de poezie din secolul al III-lea î.Hr. – Cântecele lui Chu;
* Tratatul militar din secolul al V-lea î.Hr.;
* Lucrările cosmologice ale lumii naturale din secolul al II-lea î.Hr. de Zhang Heng;
* Filosofia secolului al IV-lea î.Hr. Analectele confucianiste de Confucius.

Cărţi ale Epocii de aur islamice – se crede că aici ar fi păstrate comori academice ale lumii islamice, inclusiv:
* Enciclopedia de cărți arabe Kitab al-Fihrist din secolul al X-lea de Ibn al-Nadim;
* Texte medicale cum ar fi Canonul Medicinei din secolul al XI-lea de Avicenna;
* Tratatul din secolul al IX-lea al lui Al-Khwarizmi care introduce algebra;
* Rubaiyat de Omar Khayyam, o carte de poezie din secolul al XI-lea;
* Marea istorie a Africii de Nord din secolul al XIV-lea de Muqaddimah de Ibn Khaldun.

Folclor și legende rusești – Lucrări din literatura rusă:
* Cântece religioase din secolul al X-lea și povești despre Kiev și Novgorod;
* Povești tipărite pe lemn cu eroi precum Sadko, Ilya Muromets și Dobrynya Nikitich;
* Cronica lui Ivan cel Groaznic, o poveste misterioasă pierdută despre domnia sa;
* Cântece antice păgâne care venerează pe Perun și Veles, zeii poporului rus;
* Vrăji magice, farmece și remedii populare păstrate de vrăjitorii satelor;
* Epopee, fabule și cântece transmise în Siberia și printre turcii din Asia Centrală;
* Hărți secrete cu aur, pietre prețioase și alte comori ascunse departe de invaziile tătarilor.

Texte sacre din India, Persia și Tibet. Aici amintim:
* Cărți pierdute despre meditație din erele vedice și epice ale Indiei;
* Texte rare zoroastriene în Avestan și Pahlavi din Persia preislamică;
* Manuale tantrice și diagrame mandale din mănăstirile budiste tibetane;
* Manuscrisul Bakhshali, un vechi tratat de matematică indian;
* Legende și profeții în jurul regelui Ashoka al Imperiului Mauryan;
* Texte sursă uitate ale fabulelor Panchatantra și Kama Sutra.

Diverse artefacte. Pe lângă lucrările scrise, s-a zvonit că în bibiotecă s-ar fi aflat diverse obiecte minunate, cum ar fi:
* Globuri cerești și astrolabii din Grecia antică și lumea islamică;
* Flacoane, cuptoare și fiole alchimiștilor care conțin elemente și formule rare;
* Pietre prețioase gravate cu rune și simboluri mistice:
* Cărți de tarot și oglinzi de strigare folosite în ritualuri de divinație;
* Abacuri chinezești antice și mingi medicinale inscripționate cu exerciții de longevitate;
* Legendarul bol de amoniți al regelui Solomon despre care se spune că oferea viziuni;
* Pumnale cu bijuterii, săbii și armuri ale țarilor ruși și ale hanilor mongoli:
* Mătăsuri, damascuri și textile brodate din Drumul Mătăsii;
* Colți sculptați, cranii și figurine Pegasus datând din Sciţia antică.

Cu puțin timp înainte de moartea lui Ivan cel Groaznic în 1584, biblioteca păre să fi dispărut fără urmă. Ivan devenise din ce în ce mai paranoic, câștigându-şi epitetul de „cel Groaznic”. Se zvonește că el ar fi ascuns biblioteca în bolți subterane secrete de sub Kremlin. Unii cred că el a ascuns biblioteca în mod intenționat pentru a preveni folosirea cunoștințelor acesteia împotriva lui. Alții au spus că el a blestemat-o, pentru a orbi pe oricine ar fi încercat să-i descopere secretele. Mai multe povești fantastice sugerau că își folosea volumele magice pentru a invoca demoni și pentru a practica artele întunecate.

După moartea lui Ivan, succesorii săi au încercat în zadar să găsească biblioteca pierdută. Petru cel Mare a săpat chiar sub Kremlin în căutarea lui. Dar traseul său prin pasajele subterane a fost încâlcit și ca un labirint, construit pentru a deruta în mod deliberat orice căutare a acestuia.

Alte zvonuri susțin că întreg conținutul bibliotecii a fost scos ilegal din Rusia pentru a ajunge în arhivele Vaticanului. Pe măsură ce domnia lui Ivan s-a deteriorat, consilierii său l-au avertizat pe ţar că puteri rivale precum Polonia sau Suedia ar putea pune mâna pe texte dacă ar cuceri Moscova. Pentru a ține biblioteca de potențialii răpitori, patriarhul Kremlinului, Nikon, a început să-și trimită în secret comorile la Roma începând cu anii 1570. Acolo biblioteca ţarului a rămas secole întregi ascunsă în Arhivele Secrete ale Vaticanului. Însă, oficialii Vaticanului au negat întotdeauna această ipoteză.

O teorie controversată susține că biblioteca pierdută ar fi fost însușită de descendenții Hoardei de Aur Mongole, care doreau să fie independenți față de Moscova. Pe măsură ce clanurile Hoardei s-au reorganizat, ei s-au infiltrat în Moscova și au reușit să jefuiască legendara bibliotecă de la Kremlin. Luarea acestei comori a reprezentat o răzbunare simbolică pentru bogățiile culturale pierdute de imperiul lui Genghis Han atunci când rușii i-au confiscat arhivele.

O ipoteză mai populară susține că savanți din Anglia protestantă au „salvat” texte rare și le-au transportat în Anglia. În timpul domniei reginei Elisabeta I, agenții englezi ar fi reușit să copieze sau să fure lucrări oculte pentru Coroana Angliei. Spionul John Dee era renumit pentru că s-a întors din călătoriile sale europene cu tratate mistice și alchimice confiscate. Odată ajunse în Anglia, comorile rusești fie au fost ascunse ca secrete de stat în biblioteci, fie păstrate în colecții de elită academice.

În secolele următoare, mitul bibliotecii pierdute a atras un reînnoit interes din partea savanților vrăjiți de legendele ei. În secolul al XIX-lea, arheologul Ignatius Stelletskii a devenit obsedat de recuperarea bibliotecii. El a cercetat arhivele Kremlinului în căutarea unor indicii despre locația sa ascunsă. El a descoperit mențiuni despre „două camere mari pline cu cufere cu comori”, datând din epoca de după moartea lui Ivan. Dar toată viața sa de căutări a lăsat biblioteca încă nedescoperită.

Alții au susținut că au fost aproape de a-l găsi. Profesorul Dabelov a spus că a găsit înregistrări care detaliază fondurile bibliotecii. Dar la scurt timp după aceasta a dispărut, ducând la suspiciuni de mușamalizare. În anii 1890, un profesor Thraemer de la Strasbourg era convins că biblioteca se afla ascuns în catacombele Kremlinului. Dar săpăturile sale nu au reușit să dezgroape acest depozit pierdut al înțelepciunii.

ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.