Dacă ne să facem o mică istorie a podurilor, în preistorie, copacii prăbuşiţi din cauze naturale, care legau două maluri opuse pe deasupra unui pîrîu, erau folosiţi drept poduri. Copiind aceste construcţii naturale, omul primitiv a învăţat să unească malurile rîurilor şi pîraielor tăind copaci suficient de înalţi ca să poată acoperi distanţa, pe care îi transformau astfel în poduri. Însă primul pod adevărat, construit prin aranjarea unor butuci fixaţi laolaltă cu sfori, a fost cel ce lega malurile fluviului Eufrat în jurul anului 700 î.Hr., în Babilon; acest pod a rezistat timp de mai multe decenii.
Triburile indiene din America Centrală şi de Sud au construit poduri suspendate rudimentare, dar rezistente, acum aproximativ două milenii. Însă cei mai talentaţi constructori de poduri au fost romanii, talentaţi în privinţa proiectării arhitecturale şi buni ingineri, în anul 50 î.Hr., ei au legat malurile Rinului cu un pod de lemn de 420 de metri lungime, terminat la zece zile după ce Iulius Cezar a poruncit construirea sa!
Mulţi cred că oamenii din trecut erau extrem de înapoiaţi. Sunt şi eu curios, de exemplu în România, cât timp durează pentru construirea unui pod de aproape jumătate de kilometru lungime. Vă spun eu că nu 10 zile sigur…Poate 10 ani…
ATENTIE! Intrucat nu toate sursele sunt de incredere si, uneori, este foarte greu pentru a fi verificate, unele articole de pe site-ul lovendal.ro trebuie sa fie luate cu precautie. Site-ul acesta nu pretinde ca toate articolele sunt 100% reale, scopul fiind acela de a prezenta mai multe puncte de vedere si opinii asupra unui anumit subiect (chiar daca acestea par a fi contradictorii). Asadar, erorile si ambiguitatile nu pot fi excluse complet. Prin urmare, nu ne asumam nicio responsabilitate pentru actualitatea, acuratetea, caracterul complet sau calitatea informatiilor furnizate. Utilizatorii folosesc continutul acestui site pe propriul risc.
Dacă ne să facem o mică istorie a podurilor, în preistorie, copacii prăbuşiţi din cauze naturale, care legau două maluri opuse pe deasupra unui pîrîu, erau folosiţi drept poduri. Copiind aceste construcţii naturale, omul primitiv a învăţat să unească malurile rîurilor şi pîraielor tăind copaci suficient de înalţi ca să poată acoperi distanţa, pe care îi transformau astfel în poduri. Însă primul pod adevărat, construit prin aranjarea unor butuci fixaţi laolaltă cu sfori, a fost cel ce lega malurile fluviului Eufrat în jurul anului 700 î.Hr., în Babilon; acest pod a rezistat timp de mai multe decenii.
