Acest Univers are doar 6.000 de ani vechime, fiind creat în doar 6 zile!? Creaţioniştii „Pământului tânăr” spun că DA!


Deși majoritatea oamenilor de știință și cea mai mare parte a lumii acceptă acum teoria evoluției și vârsta stabilită științific a Pământului și a Universului (4,5 miliarde de ani, respectiv 13,7 miliarde de ani), există unii care se bazează pe o anumită interpretare literală a Genezei 1-11 din Biblie, ce spune că această lume are doar 6.000 de ani vechime și a fost creată în doar 6 zile.

Începând cu 2014, 42% dintre americani cred că Universul a fost creat cu aproximativ 10.000 de ani în urmă și că toată viața a fost creată mai mult sau mai puțin în forma ei actuală la acel moment. Cei care susţin cu ardoare aşa ceva este mișcarea creaționistă modernă „Young Earth”, sau „Pământul tânăr”, care are origini relativ recente în mișcarea adventistă de ziua a șaptea.

Până în secolul al XVIII-lea, credința într-o creație a lumii în 6 zile și care avea doar câteva mii de ani vechime, era larg răspândită în creștinătate. Acest lucru se datorează faptului că, până la începutul perioadei moderne, nu exista niciun motiv să se gândească altfel. Primii Părinți ai Bisericii și teologii medievali nu știau nimic despre datarea radiometrică sau cum s-au format straturile de rocă, așa că cei câteva mii de ani era o presupunere rezonabilă pentru epoca Universului.

În 1650, arhiepiscopul anglican James Ussher a calculat că lumea a fost creată în jurul anului 4004 î.Hr., pe baza genealogiilor înregistrate în cartea Genezei. În raport cu ceea ce se știa despre istoria umanității și istoria Universului la acea vreme, aceasta era o dată perfect rezonabilă.

Problemele cu această interpretare au început să apară în secolul al XVIII-lea, când oamenii de știință au început să studieze formațiunile geologice și au descoperit că acestea fuseseră așezate lent pe perioade lungi de timp. Acest concept este astăzi denumit de „timp profund”. Timpul profund a fost popularizat de Charles Lyell. Până la începutul secolului al XIX-lea, aproape toți geologii îmbrățișaseră conceptul de timp profund, inclusiv geologii care se mărturiseau creștini. Acești geologi creștini nu au văzut credința în epoci lungi ca fiind în conflict cu Biblia.

Între 1910 și 1915, un grup de creștini evanghelici conservatori a publicat „Fundamentele”, în care au fost expuse ceea ce ei credeau că sunt fundamentele credinței creștine protestante. Liderii mișcării fundamentaliste nu au avut vreo problemă cu evoluția sau cu „timpul profund”. Unul dintre fundamentaliștii creştini, Benjamin B. Warfield, un proeminent teolog conservator al vremii, a vorbit chiar despre modul în care evoluția ar putea fi procesul folosit de Dumnezeu pentru a crea viața.

Abia în anii 1960, negarea „timpului profund” și a evoluției a devenit răspândită în cercurile evanghelice din SUA. De ce poziția multor evanghelici americani s-a schimbat atât de dramatic?

Deși majoritatea creștinilor conservatori nu au respins evoluția sau „timpul profund” la începutul secolului al XX-lea, a existat un grup care a făcut-o, Adventiştii de ziua a șaptea, o sectă creştină care a fost fondată de Ellen White în 1863. Ellen White a avut o serie de viziuni pe care discipolii ei le-au considerat ca fiind inspirate divin. Printre aceste viziuni se numărau perspective asupra modului în care a fost creată lumea. Din viziunile ei, ea a concluzionat că Universul a fost creat cu doar 6.000 de ani în urmă, în doar 6 zile și că toate straturile de rocă și fosilele din interiorul lor au fost așezate într-un potop global bazat pe relatarea potopului înregistrată în Geneza 6-9.

Oamenii de știință adventiști de ziua a șaptea, precum geologul George McCready Price, au apărat această viziune cu argumente științifice pentru un Pământ tânăr și un potop global. Aceste argumente au avut o influență semnificativă asupra scriitorilor cărții, „The Genesis Flood”, adică „Potopul Genezei”, o carte scrisă în 1961 de Henry Morris și John C. Whitcomb.

Această carte este cel mai adesea asociată cu începutul mișcării creaționiste moderne „Young Earth” („Pământul tânăr”). După publicarea acestei cărți, creaționismul Young Earth a început să devină popular în cercurile evanghelice. Adepţii acestui creaţionism au respins relatarea științifică a originilor cosmice în favoarea unei interpretări literale a Genezei 1-11, care descrie perioada de la creație până imediat după potopul lui Noe.

Această mișcare a atins apogeul în 1982, când tinerii creaționiști ai Pământului tânăr au făcut eforturi ca aceste elemente de științe creaționiste să fie predate în școli. Tentativa a fost considerată neconstituțională în celebrul caz Mclean vs Arkansas. De atunci, creaționismul Young Earth a devenit mai puțin o forță în viața culturală americană, dar puțin mai puțin de jumătate dintre americani încă mai cred în creaționismul Young Earth.

În 2017, un tânăr creaționist al Pământului tânăr a câștigat o luptă juridică cu Serviciul Parcurilor Naționale ale SUA, pentru a avea acces la mostre de rocă din Marele Canion. Geologul Dr. Andrew Snelling a dorit să testeze probele pentru a găsi dovezi care să susțină credința sa că acest canion a fost tăiat în câteva zile de Potopul lui Noe, dar a fost refuzat. Dr. Snelling a a dat în judecată administraţia parcurilor, susținând că cererea i-a fost respinsă din cauza discriminării religioase. Bătălia juridică a durat câțiva ani, totul încheindu-se când doctorului Snelling i s-au acordat în sfârșit permisiunea de a lua probe din Marele Canion.

La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, teologii liberali și alți academicieni au început să pună la îndoială autoritatea biblică și interpretările literale ale Bibliei. Ei au susținut interpretări non-literale care, pentru mulți creștini conservatori, păreau să răpească Bibliei autoritatea și relevanța. Acest lucru a fost considerat o amenințare pentru creștinismul tradițional. Drept răspuns, teologii creștini conservatori au început să pună accent pe interpretările literale ale Bibliei. Această preferință a condus treptat la acceptarea interpretărilor literale ale Genezei, chiar și a unor interpretări care intrau în conflict cu ceea ce se știa despre istoria umană sau naturală.


Lasă un comentariu